Mizerie cu iz cultural

books-on-fire-700Timbrul Cultural este noua găselniţă de sifonat bani, scornită de aleşii poporului. Ideea este pe cât de simplă, pe atât de imbecilă/ticăloasă. Produsele şi activităţile culturale vor fi taxate în plus. Dacă se poate, de ce nu?
Asta presupune bilete mai scumpe la teatru, concert, muzeu, expoziţie de răşini, etc. Şi, cel mai important, preţuri mai mari la cărţi.

În cazul cărţilor, prostia este supremă. Timbrul Cultural se va aplica după tipărire, indiferent de vânzări. Dacă editura scoate un tiraj de 5000 de cărţi, va plăti 5000 de timbre. Chit că va vinde 100. Este o taxă anticipată. Vinzi, nu vinzi, noi banii îi colectăm preventiv.

Proiectul de lege a fost iniţiat de 84 de senatori şi deputaţi, a fost adoptat de Senat şi a primit aviz de la Comisia Juridică.

Ironia proiectului de lege este dată de scopul declarat al iniţiatorilor. Aceşti bani abuziv colectaţi de stat vor fi destinaţi “uniunilor şi organizaţiilor de creatori”. Mai pe scurt, dăm un şut în fuduliile culturii, nu pentru a o face knockout, ci pentru a o ajuta. Aham.
Continue reading

Internetul NU este plin de proşti

internet prostiÎn ciuda numeroaselor dovezi care sar în ochi din absolut orice site cât de cât vizitat, refuz să cred în prostia cronicizată a online-ului. Internetul nu poate fi plin de proşti. Accesul relativ facil şi neîngrădit al oricărei persoane transformă mediul virtual într-o replică fidelă realităţii.
Internetul este oglinda societăţii. Altfel nu are cum, şi cred asta cu tărie.

Şi atunci, de ce avem atât de des senzaţia că toată drojdia cea îngălată, toţi neuronii cei încetinei, toţi creieraşii suferinzi de retard s-au adunat într-o comunitate infinită, populând internetul?
Suficient să citeşti comentariile postate la un articol ajuns viral. De exemplu ĂSTA. Şi comentariile “scăpate” sunt cele inteligente şi de bun-simţ; v-ar crăpa nasul de ruşine dacă le-aţi vedea pe cele ajunse în Trash.
Continue reading

De ziua îndrăgostiţilor

Luxury-Brown-White-Bathtub-Romantic-Bathroom-Decor-With-Candles.-Mirror-And-Red-CurtainEl, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.

Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.

El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.

-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Continue reading

Aruncă vina pe cine trebuie

Unul din lucrurile la care ne pricepem extraordinar de bine noi, ca popor în general, este să ne grăbim la aruncatul vinii pe cineva. Graba asta, plus plăcerea pe care ne-o dă plasatul vinii chiar pe unul din participanții la discuție (că altfel unde-ar fi farmecul), duce la situații amuzante în care autorul boacănei devine, printr-un miracol al logicii, individul care se afla acolo și atât.

Sute de discuții pe marginea traficului în care autorul moral este arătat cu degetul uneori mai tare decât autorul legal al accidentului. În primul rând nu există așa ceva, legea fiind destul de cuprinzătoare, așa că autorul unui accident, adică ăla din vina căruia s-a petrecut, este în același timp și legal și moral.

Șoferul care ți-a intrat ție pe contrasens, tu l-ai ferit și ai intrat în stâlp, iar el a plecat mai departe fără nicio zgârietură, este autorul accidentului. Și legal și moral și cum vreți voi, că nu există nicio probă și nu o să pățească nimic, nu îl face mai puțin vinovat legal.
Continue reading

Secretul domnului Oscar

hollywood-jewNu duminica asta ci aialaltă va avea loc Gala Premiilor Oscar 2015. Deja se ştie cine va câştiga marele premiu, Cel mai bun film. Ralph Fiennes, Edward Norton şi Jude Law, combinaţia fatală în Grand Budapest Hotel. Bravo lor, să-l ia pe domnul Oscar, să-l pupe şi răspupe, să le mulţumească prietenilor, femiliei şi forţelor oculte. Felicitări şi la mai mare!

Şi acum, poate e cineva în stare să îmi explice de ce bomboana cinematografică a anului, Interstellar, lipseşte cu desăvârşire de pe lista candidaţilor. Cel mai bun mixaj de sunet şi Cel mai bun montaj de sunet nu sunt categorii. Sunt nişte glumiţe aruncate parcă în ciudă, să umilească şi mai mult Interstellar.

Iar faptul că a fost trecut pe lista “Cele mai bune efecte vizuale” demonstrează fie ironie, fie prostie. Ce retardel mojic a făcut nominalizările astea? Efectele vizuale din Interstellar sunt la nivelul anilor ’70. La fel de bine puteau să apară în Star Trek, nimeni nu s-ar fi minunat de splendoarea vizuală a peliculei.
Continue reading

Liber arbitru?

Sint liber pentru ca gandesc sau sint propriul meu prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca mintea sa-mi cenzureze gandurile?

Si varianta pentru crestini:
sunt liber intru Dumnezeu sau sunt doar un prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca EL sa-mi cenzureze gandurile?

Strofa de joi

Amurg

Priveam soarele strivind oraşul mut
Ca un cavou de plumb, surpat peste cadavru.
Oraşul înhumat al timpului pierdut
Unde-am crescut cochet cu funia de gât
Acronic legănat de candelabru.

Vin razele călâi să-mi pupe gâtul frânt
Sunt buze de călău atins de vină.
S-a înecat oraşul în seva ce mi-a supt,
Îmi plouă cu schelete în sufletul de lut
Din norii plângăcioşi ce-mi fac cunună.

Rusia a capitulat

Liderii mondiali au pus suficientă presiune pe Vladimir Putin, iar acesta a clacat. Capitularea Rusiei este completă, Putin a ajuns subiect de glumă. Este molâul din curtea şcolii pe care toată lumea îl ia peste picior.

Până şi penibilul aghiotant Aleksandr Lukasenko, dictatorul Belarusului, îşi permite să-l umilească în public. Până mai ieri însărcinat de Putin cu umezirea hârtiei igienice, Lukasenko îi trage acum molâului scaunul de sub fund.


Continue reading

Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading