Sons of Anarchy la final

Băieți pe motociclete, rebeli, ba niște bătăi pe stradă, ba niște trafic cu arme, mers cu pletele în vânt, glume de masculi feroce, femei în piele. Așa a început, fain, ușurel, relaxant. Chiar ți-erau simpatici.

Cu fiecare sezon gașca s-a scufundat mai tare și mai adânc în crimă până când, la ultimele sezoane, serialul a venit cu niște scene de ți se ridică părul pe mâini. Soții, mame, prieteni, sânge.

Finalul a fost previzibil și natural, cu secvențe lăsate lungi și fundal sonor excelent ales. Moarte liniștită.

Bun, mult peste medie, dar trebuie să-ți placă genul că nu e pentru toată lumea.

Veşnica obsesie, mâncatul cu două guri

bon

Aveţi idee de ce jurnaliştii noştri de toate zilele, indiferent pe ce parte activează, au intrat în febra bonurilor de masă? E subiect de mare interes public pesemne. Nu mai are pace societatea anului de graţie 2014, dacă nu ştim exact ce şi cât au mâncat Ponta şi Iohannis. Iar după ce facem rost de bonuri, prin mijloace deontologico-jurnalistice desigur, lansăm o competiţie între cei doi meseni.

Înţeleg din ironia jurnalistului Mândruţă că Iohannis a mâncat fie puţin, fie ieftin. Să vă spun drept, nu am fost impresionat nici de bonul duetului Ponta-Ghiţă. Un whisky, o şampanie, un păhărel de Jäger, câteva sticle de apă şi Cola. Daţi-mi voie să nu fiu impresionat.

De când a devenit şutitul notelor de plată o practică legală? De când a devenit toată maimuţăreala asta subiect de ştiri? Singura explicaţie ar fi interesul consumatorilor de presă pentru tractul digestiv al politicienilor.
Continue reading

Românii sunt frumoşi

Corecţie: Românii şi romii pot fi frumoşi.

Probabil îmi voi pune în cap întreg online-ul prin ideea lansată. Nu e doar o postare, pentru mine e un nou punct de vedere. Într-un final saturat de îngălăciune şi păcat, da, da, DA! Am văzut lumina. Şi nu e meritul meu:

Voi apela, din nou, la un principiu care nu îmi aparţine: Idealul justiţiei desăvârşite.
Dacă dintr-un grup de zece persoane, doar nouă sunt vinovate, mai bine îi salvezi pe toţi, decât să îi pedepseşti pe toţi, inclusiv pe cel nevinovat.

Extrapolând, cinste lor, cinste romilor!
Continue reading

Nevasta și wok-ul

De la mine nevastă-mea a luat numai chestiile deosebit de enervante. Ceva bun nu s-ar prinde de ea nicicum (presupun c-oi avea și eu ceva cât de cât bun care s-ar putea lipi…). Printre altele și obiceiul de-a veni cu replici ”deștepte” când s-a întâmplat vreo boacănă.

*

Fiind eu la dietă carnivoro-leguminoasă și găsind în sfârșit ulei de sâmburi de struguri în Dorna, mi-am luat imediat un wok nou, că ăla vechi nu mai avea de multă vreme prestanța necesară unei prăjeli mai rapide ca fulgerul.

Și ce m-am bucurat, abia așteptam să-l folosesc pe niște miez de bambus și alte legume din astea de grădină.

Soția s-a gândit să-l spele, că na, așa e normal. După asta, dacă tot îl avea în mână și strălucea de nou ce era, s-a gândit să pună în el la fiert niște chestii – că de aia se cheamă wok ca să-l folosești la fiert morcovi și fasole. Continue reading

Bucureştiul fără soare

bucuresti2A trecut o lună de când am văzut ultima dată soarele. Bucureştiul a devenit o criptă cu acoperiş de plumb. Mă bucur doar atunci când lapoviţa viscolită se transformă într-o mocănească măruntă şi câinească.

Picuri tăioşi, miliarde, se sparg în asfalt la fiecare secundă. Parcă sunt picături chinezeşti, miliarde, şi nu ratez vreuna. O simt pe fiecare în parte împungându-mi creştetul şi pătrunzându-mă.

Pe lângă mine, aceiaşi oameni. La fel de strâmbi-drepţi, veseli-jalnici, curat-murdari, albi-negri, pe fundalul veşnic gri. M-aş fi aşteptat ca după o lună de crepuscul târziu, beznă şi răsărituri furate, să îi văd mai ofiliţi.
Continue reading

Frumoasele dezechilibre

Frumoasele dezechilibre sunt poezie urbană.

Adică poezia celor care nu scriu poezie ci o trăiesc zi de zi în metrou, la birou sau pe pereţii oraşului. E poezia celor empatici, intuitivi, ce au o căutare neexprimată, cei ce merg discret în acelaşi pas cu mulţimea oraşului dar nu se confundă niciodată cu ea.
Poemele şi desenele din „Frumoasele dezechilibre” sunt o explorare în cuvinte şi în câteva culori simple a unor idei cu care este familiarizat orice om. Ideile alese, deşi reprezentative şi extrase din trăirea subiectivă a autorului, reprezintă concepte fără timp ce au existat din totdeauna. Astfel, teme ca „iubirea”, „singurătatea”, „cel ales”, „inutilitatea”, „rugăciunea” sunt transpuse într-o nouă formă pe hârtie. Continue reading

Absconsul drepturilor de televizare

Am văzut în reportervirtual numele celor 10 televiziuni din coada clasamentului la capitolul audienţă. Măsurătorile au fost făcute de Kantar Media în luna noiembrie 2014:

audiente tv

La mare bătaie pe locurile 55 şi 56 se află Look Tv Şi Look Plus. Posturile tv care transmit meciurile de fotbal din prima ligă se află la egalitate, cu rating de 0,03. Vă amintesc faptul că televiziunea Look Tv a fost cumpărată în primăvară de Intel Sky Broadcast Ltd. (o companie proaspăt înfiinţată în Malta)

138 de milioane de euro reprezintă suma garantată pentru Liga I în următorii 5 ani de Intel Sky Broadcast Ltd.
Continue reading

Din larva gogonată a ieşit un fluture

cristoiuSunt un cititor fidel al presei din România. Mai precis, am o fidelitate selectivă: vreo zece condeieri gazetari care-mi aleargă pe sub sprâncene măcar o dată la trei zile. Din acest motiv, îmi este imposibil să nu observ metamorfoza jurnalistică expres respectată de urmăriţii mei.

Ion Cristoiu, de exemplu. A mai observat careva transformările radicale din ziaristica d-lui Cristoiu? Şi nu mă refer la pirueta prin care s-a sucit din hulitorul lui Băsescu în adulator. Oricine are dreptul la o a doua părere, la răzgândiri.

Mirarea mea este cauzată doar de considerente stilistice. De la ursuzul purtător de vestă tocilaro-bătrânească la un fel de Dr. Love, varianta frivolă cu mâncărimi venerice. A înflorit posacul! Iar cei zece cârnăciori aţipiţi odată la umbra bibliotecii de-abi mai ţin pasul cu jubilările minţii.
Continue reading

Cel mai sincer computer

Nici nu mă obișnuisem bine să-mi funcționeze Mac-ul perfect, fără reseturi întâmplătoare, că azi dimineață după ce i-am dat drumul, să pun ceva zgomot de fundal numai bun cât să scriu un articol genial pe reacții, a venit nenorocirea.

Aud un fel de zângănit înfundat, ca și cum ai încerca să bagi o cheie în gaură și nimerești tot timpul pe lângă, pentru că ai băut ca porcul și nu vezi gaura și pentru că îți tremură mâna de frica nevestei. Venea din măruntaiele hardului extern, adică exact măgăoaia unde-mi țin eu tot ce lucrez și pe care l-am luat tocmai pentru că e cică extrem de sigur pentru treaba asta. Continue reading