Nu te mai fărma, fraiere!

În timp ce PSD-ul urla electoral că austriecii lui Iohannis ne fură pădurile (austrieci pe care ei i-au adus și crescut până la poziția de exploatator gigant al masei lemnoase dacice), guvernul lui Cioloș a pus pe masă câteva măsuri care au dat peste cap mafia lemnului.

O aplicație publică, în care poți să introduci numărul unui tir pe care tocmai l-ai văzut pe șosea cu remorca plină și sistemul să-ți spună dacă e autorizat sau furăcios, un telefon la poliție și-n câțiva km îl ia la întrebări. Știți cât de tare s-au rărit transporturile din zona mea (una dintre puținele zone în care încă mai e ce scoate de pe munte)? Cu vreo 80%.

Un soft care suprapune imaginile din satelit cu harta exploatărilor autorizate. Până acum băieții lăsau pădurea neatinsă pe margine și rădeau tot din zonele mai puțin accesibile… că cine naiba să ia munții la pas? Acum controlul se duce la fix.

Se plânge lumea iarna asta că e greu cu lemnu de foc. Da, e mai greu și mai scump să cumperi lemn care nu-i furat și da, e o lovitură groaznică pentru vilele în producție ale pădurarilor/inginerilor… ce să-i faci, e greu numai cu salariu, nu?

Două chestii practice, cu rezultat imediat, împotriva unei probleme la care toată țara urlă și mai ales generația asta tânără-ecologistă care nu a ieșit la vot. Două chestii seci, executate în câteva luni, după 26 de ani în care s-a tăiat și s-a furat cât s-a putut, 18 ani sub PSD și restul sub magnifica noastră dreaptă (CD, PDL).

 

Copia legalizată, pentru care trebuia să te duci la notar, să plătești omul ca să pună o ștampilă fără nicio legătură cu pregătirea lui. Da, nu-ți trebuie nicio pregătire juridică să confirmi că xerox-ul pe care tocmai l-ai tras e conform cu originalul. Acum (asta e legea, mai durează până să audă toți funcționarii de ea), conform cu originalul ți-l dă chiar biroul la care te duci să o depui, se uită pe original și zice da, e la fel.

Câte drumuri, cât timp și câți bani au cheltuit românii, timp de 26 de ani pentru o formalitate inutilă?

 

Cazierul judiciar. 26 de ani în care instituțiile statului te puneau să scoți un act pe care statul îl avea deja. 26 de ani a durat până să vină cineva și să zică ”nenică, dar de ce nu ceri tu hârtia, dacă tot e în sistemul din care faci parte?”. Și uite așa instituțiile care cer cazierul la dosar și-l vor scoate singure.

Câte drumuri, cât timp și câți bani au cheltui românii, timp de 26 de ani pentru o formalitate inutilă?

 

În sănătate e o mafie cumplită, crescută și răspândită în cei 26 de ani de care tot vorbesc. Vă dați seama ce grad de siguranță trebuie să capete nenorociții ăștia ca să ia zeci de milioane de la buget, adică din buzunarul nostru, pe secții care nu funcționează? Sau să ajungă să-și plătească direct facturile personale cu fondurile spitalelor pe care le conduc?

Da, ați înțeles bine, nici nu se mai obosea să facă pierduți banii din fondurile spitalului prin diverse mânăreli. Nu, pur și simplu factura direct spitalul cu cheltuielile de construcție la casă, obiecte personale, cadouri, petreceri…

Pe lângă controale pe bune, care au scos la iveală toate mizeriile astea, pe lângă măsuri practice de achiziție pentru funcționarea optimă și umplerea golurilor nepermise (să mai spun o dată că jumătate din decesele înregistrate în spitalele românești puteai fi evitate? JUMĂTATE!), pe lângă o strategie pentru ținerea medicamentelor ieftine în țară (problemă despre care nu s-a vorbit niciodată până acum – medicamentele ieftine erau cumpărate înainte să ajungă la desfacere și vândute afară, pe piețe mai scumpe, lăsând pacientul român exact fără medicația accesibilă), ministrul sănătății s-a implicat personal în dialogul cu pacienții și-n rezolvarea problemelor care i-au ajuns sub ochi.

Acum postul de manager/director de spital se câștigă în urma unui concurs transparent, cu proiectele de dezvoltare făcute public online. Și posturile de director de școală sunt câștigate tot prin concurs. Cum altfel să lupți împotriva incompetenței generale din sistemul de stat, generată de numirile politice?

26 de ani ca să te gândești că posturile de conducere trebuie luate pe merit, prin concurs?

 

În timp ce Dragnea, condamnat penal pentru fraudă electorală, se temea că alegerile vor fi fraudate, guvernul a făcut (făcut nu declarat, nu promis) în câteva luni o procedură electorală prin care buletinul ți-e scanat și se vede pe loc dacă ai mai votat sau nu, datele despre prezența la vot sunt centralizate în timp real, iar numărătoarea voturilor e înregistrată și arhivată video. PSD a scos cel mai mare scor din istoria partidului, cine v-a furat, măi nesimțiților?

 

În câteva luni de zile, guvernul Cioloș a luat măsuri cu rezultate imediate pe care restul guvernelor de până acum n-au fost în stare să le gândească și să le execute în 26 de ani.

Când îi auzeam pe alegătorii PSD cum întreabă agresiv ”dar ce-a făcut Cioloș? fapte/cifre nu vorbe să-mi arăți”, mi se strângea pielea pe mine. Se vedea clar, mai limpede ca oricând, cum lipsa de informare îi face orbi exact față de un guvern care a făcut, practic și imediat, pași enormi pentru cetățeanul de rând.

Și-atunci am înțeles cât de necesară e deschiderea unui dialog personal cu electoratul respectiv, nu neapărat unu la unu dar oricum mai intim decât de la megafonul superiorității. Îmi și făcusem un plan pentru chestia asta, bazat pe educație, simpatie și empatie.

Educația ar fi venit dintr-o carte gen ”Politica pentru toți”, unde mecanismele statului și democrației ar fi fost explicate scurt și nepretențios pentru tot omul, manipularea tratată cu exemple pe care le-am trăit deja, sursele de informare puse în lumina potrivită și așa mai departe. Toate într-un limbaj normal și presărat cu umor, cât să nu te îndemne la căscat.

Mai mult de atât, editura Datagroup ar fi dat-o gratis, deci în pierdere.

Partea din simpatie/empatie ar fi venit în formă video, într-o emisiune online dedicată nu politicii și nu negativului, ci lucrurilor frumoase de care ne putem bucura în România, cu gura, cu sufletul, cu ochii. Odată ce ai construit un pod în comunicare, odată ce ai deschis un dialog care-ți face publicul să te cunoască și să înțeleagă că nu ești o rotiță în vreun mecanism de propagandă adversar, o să fie dispus să te asculte, mai ales dacă nu prezinți lucrurile dintr-o singură perspectivă ci și din unghiuri cu care se identifică.

Era un proiect de lungă durată, menit să schimbe un pic educația alegătorilor până la următoarele alegeri. Aveam titlul, schema, ba până și primele zece subiecte și idei, din ianuarie intra în producție. Da, patru ani de dialog dintr-o poziție personală pot schimba câteva lucruri, dar știți care e condiția?

Trebuie ca publicul să fie interesat. Când 60% nu ies la vot, el nu este, mai ales dacă dezinteresul aparține în mare parte tinerilor, adică exact cea mai activă parte a publicului. Și atunci de ce să-mi pierd eu timpul?

De ce să scriu o carte de educație politică cu care editura va pierde bani și nici mie nu-mi va aduce niciun strop de aur, când pot să scriu una de vândut?

Săptămâna mea de lucru nu e de 40 de ore, 50 e limita de jos, a unei săptămâni lejere… de ce să-mi cheltui orele cu clipuri muncite atent, care să vorbească despre lucruri importante, care ne afectează pe toți, când pot să le folosesc pentru conținut de divertisment și suprafață, care să mă ajute pe mine personal, să mă facă plăcut și să-mi promoveze numele și cărțile mele, alea din care eu trăiesc?

60% spun că nu am de ce. Așa că o să las efortul educațional de-o parte și-o să mă concentrez pe lucruri care să-mi aducă satisfacție și nu dureri de cap, antipatie și chiar înjurături.

Cât despre victoria PSD-ului, e ceva ce nu vrea să înțeleagă restul scenei politice – dacă cineva vorbește direct cu tine, dacă îl cunoști, dacă crezi că te înțelege și susține, indiferent de ce gogomănii și minciuni îți spune, vor fi mai credibile decât vorbele străinului de pe sticlă/internet.

Nu campania mârșavă și nu lăturile televizate le-au adus procentul ăsta, ci organizarea din teritoriu, localele alea care pentru PNL nu au fost o înfrângere. Dacă nu ar fi avut oameni pe locale, toată propaganda cu Soroș și guvernul zero s-ar fi pierdut în aer. Când însă ți-o confirmă primarul vecin, preotul satului și vedeta de la județ, abia atunci prinde o greutate de nestăvilit.

Implicarea în politică la nivel local este cheia dacă se vrea o schimbare în mentalitate care să nu dureze încă douăzeci, treizeci de ani. Optimismul cu tinerii care se mobilizează de la sine și caută informație politică înţelegând că ei sunt cei mai afectați de politică, e gol. Location, location, location.

*Probabil ultimul meu post politico-social pentru câțiva ani buni.

 

sursă imagine

 

 

 

 

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

13 Comments

  1. La vot nu contează ce au realizat X şi Y cât contează percepţia generală. Degeaba a luat Cioloş măsuri bune, dacă numai o parte infimă a populaţiei a aflat de ele. Majoritatea este compusă din oameni care acordă politicului maximum 10-15 minute zilnic. Vin de la muncă, deschid televizorul sau, în cel mai bun caz, internetul. Dreapta a pierdut la oraş, nu la sate!
    Pentru că “locomotiva” dreptei, PNL-ul, a umplut vidul lăsat de grei (Antonescu, Iohannis) cu nişte nulităţi. În sens politic zic. Ei, ca oameni, or fi nişte minunaţi. Dar ca politicieni sunt nişte nulităţi.
    Gorghiu, Buşoi, Ben Ardelean: ăştia au fost vărfurile de lance. Nişte momâi care au stat toată campania bot în bot cu Gâdea şi nu au avut curajul să abordeze discursuri pro-Cioloş. Populaţia nu a aflat despre reformele guvernului Cioloş pentru că nulităţile PNL-iste nu au fost în stare să o informeze. Dacă tu eşti un hamster pe jumătate leşinat şi te intimidează moderatorul emisiunii, n-ai curajul să aduci un argument pro-Cioloş, stai acasă! Mai bine nu te mai duci la televizor să şteargă ăia pe jos cu tine şi să pozezi în prostul naţiunii.
    De-asta au pierdut. Pentru că Iohannis şi Cioloş au tras după ei o căruţă de incompetenţi.

    Reply
  2. ”dar ce-a făcut Cioloș? fapte/cifre nu vorbe să-mi arăți”,
    votantii psd prefera promisiuni de mariri de pensii si salarii, nu conteaza ca sunt irealizabile, sunt genul “minte-ma frumos”
    singura mea speranta e, ca acum ca au castigat, sa uite ce au promis.

    Reply
  3. Eu sincer cred ca s-a pierdut pentru ca nu toti au avut acces la informatie. Degeaba “generatia facebook” stie si vede ce a facut si cum a imbunatit guvernul Ciolos sistemul, daca publicul 40+ nu e la curent. Sursa lor de informare e televizorul si cu toti stim cum media manipuleaza intr-un mod grosolan. Exemplu: aplicatia de care vorbesti este utila celor care stiu sa foloseasca un smart phone deci celor in general tineri..celor de la sate normal ca le e indiferent pentru ca nu sunt educati sa inteleaga necesitatea acestor lucruri. Fie asteptam sa “treaca” generatia asta, fie ne mobilizam toate resursele necesare pentru a transmite aceste informatii tuturor categoriilor de varsta in functie de acesul lor la media.

    Eu iti propun sa facem un parteneriat… si pentru urmatorii ani sa ne organizam voluntar sa transmitem toate aceste informatii si celor care nu au aces la internet. Eu te pot ajuta cu tot ce tine de partea visuala. Schimbarea incepe cu noi.

    Reply
    • Din păcate, generația FB, cea despre care ne place să credem că vede și înțelege lucrurile astea, a avut un procent mai mare de absență decât generația non FB.

      Foarte frumoasă propunerea ta, mai ales că vine pe un articol plin de gust amar și de năduf.

      Mulțumesc, dacă o să-mi treacă senzația de inutilitate a efortului de educație politică, mi-am pus portofoliul tău(bravo, frumos lucrat) în listă și te trag de mână de-mi vine în cap vreo strategie coerentă ce implică pachet grafic.

  4. vlad, cel mai prost lucru care poti sa faci acum este sa renunti la idee.
    Acum e si mai util proiectul discutat de informare.
    Majoritatea alegatorilor de dreapta sunt in strainatate la munca. Cateva milioane de oameni cu drept de vot, raspanditi prin Europa occidentala. Cateva milioane care platesc taxe si impozite in strainatate, bani care lipsesc bugetului Romaniei. Astia trebuie in primul rand convinsi sa mearga la vot. Binenteles ca este nevoie de un partid care isi propune sa ofere perspective de reintoarcere in tara celor plecati. Aici e cheia.

    Reply
  5. Eu zilele astea înființez o asociație sportiva și imi cere cazierul.

    Nimeni nu o schimba pe Dna sora lui Grindeanu din fruntea isj și la concurs a fost singura la fel cum erau înscriși la toate liceele titrate din oraș dar nu s-au mai ținut.

    Poveștile sunt frumoase.

    Reply

Leave a Comment.