Nu fi ca Ion, tatăl lui Messi

Pentru probă:

Deasupra mea stă viitorul Messi, cel care peste vreo 15 ani ne va aduce echipa națională pe culmile gloriei și ne va ajuta să uităm de Hagi și statuile pe care trebuie să i le ridicăm.

Talentul cere muncă imensă, altfel nu faci nimic cu el. Și băiatul e ambițios și perseverent, se antrenează zilnic, câte 2-3 ore chiar dacă e iarnă.

A nu, nu afară sau în vreo sală, ci în casă, într-o clădire unde se aude la vecini și dacă ridici tonul iar izolația e atât de absentă că pereții au ecou. Norocul face, vă dați seama ce onoare, ca puștiul să stea exact deasupra mea și antrenamentul lui să se facă practic pe tavanul meu.

Acum vrei 4 luni, când a început treaba asta (că afară e frig și să nu răcească mititelul) am tras o fugă până sus. Am dat de viitorul Messi și de bunica lui și le-am explicat că, în afară de două ore de bubuieli continue, pică efectiv tencuiala din pereți și-mi filează becurile.

Două zile a ținut figura, pasiunea și dorința de victorie a învins și viitorul Messi și-a reluat antrenamentele. Azi a început de la șapte dimineața, nu face des din astea, în general se perfecționează între 2 și 5 la amiază, rar dimineața sau noaptea.

Măcar tencuiala nu mai cade, că s-a terminat, pereții-s goi de tot. Acum durerea de cap și dracii vin doar de la bum-bum-bum mingea pe tavan și trop-trop-trop joc de gleznă. Măcar pe fiică-mea de patru ani nu o deranjează decât la nivel etic:

”Tati, dacă eu nu am voie să sar pe pat înainte de culcare că atinge tăblia peretele și deranjează vecinul proaspăt mutat lângă noi ( așa i-a explicat în două secunde maică-sa când lângă noi apartamentul s-a ocupat, gândindu-se că poate omul e obosit la zece noaptea și câteva minute de țăcănituri în perete o să-i strice somnul iar Ioana a înțeles) de ce Messi are voie să facă atâta zgomot?”

Mai am vreo 3-4 luni de anotimp rece în care trebuie să suport un școlar care joacă fotbal câteva ore zilnic pe tavanul meu pentru că educația lui nu include noțiuni ca bunul simț, obrazul  și hai să ne gândim un pic dacă e normal să joci fotbal în casă când nu stai la casă și podeaua ta e tavanul altuia.

N-are cum să includă la așa o pasiune și așa viitor, în cuvintele mamei – cui îi place fotbalul joacă și de Crăciun – da, tot pe tavanul meu.

Când peste 15 ani o să vină televiziunile să facă documentar despre copilăria lui Messi de România și-o să mă întrebe cum a fost să trăiești sub așa un sportiv în devenire, am să le spun că reușita cere tot timpul sacrificii (ale vecinilor) și că i-am urmărit în fiecare zi antrenamentele.

”În fiecare zi?” o să întrebe ei mirați.

”În fiecare blestemată de zi” am să răspund eu cu un zâmbet șters de migrenele trecute și-am să arăt spre gaura din tavan.

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

Leave a Comment.