Niște roșii

E adânc înfiptă în creierașii românilor, ideea că țăranul nostru are agricultura în sânge, ascultă frunza de morcov și știe exact culoarea morcovului de sub pământ. Și adevărul e că sunt unele lucruri pe lumea asta, pe care românul le face și le știe incredibil de bine chiar așa, după ureche.

De fapt după urechea generațiilor întregi care au făcut același lucru înainte și-au dat meșteșugul mai departe. Ciobanii de transhumanță, făuritorii de porți din stejar, țuicari și palincari din tată-n fiu și așa mai departe. Nici urmă de știință academică, luată din cine știe ce tratate, ci doar cunoștințe vechi de când lumea culese doar din muncă, la care fiecare generație mai adaugă câte ceva.

Agricultura însă nu e printre ele. Știu, blasfemie, noi am fost grânarul Europei, cum să nu știe românul agricultură?

Între am fost și suntem, stau două lucruri uriașe:

– naționalizarea zonelor agricole și băgarea țăranilor în CAP-uri a pus toate deciziile agricole în mâna inginerilor, oamenii devenind simpli executanți pe pământul lor. Ca în orice domeniu, prezența specialiștilor mi se pare normală, ce vreau eu să spun este că țăranul român din regimul comunist nu a fost implicat în viața pământului pe care-l lucra și nici motivat sau lăsat să învețe ceva nou.

Și eu vorbesc de cei care au continuat să lucreze pe ogor, ce să mai zic de cei care au primit pământul bunicului înapoi și n-au săpat în viața lor un strat?

E pur și simplu absurd să susții ca, doar pentru că mai aveau două straturi în spatele casei, țăranii români au avut continuitate reală în agricultură. De fapt realitatea mediului rural, cu tineri care pleacă la spălat vase decât să lucreze hectare întregi de pământ fertil și fâșii întinse cât vezi cu ochii lăsate în paragină, vorbește de la sine.

Tot despre realitatea asta vorbește și faptul că agricultura performantă la noi o fac ori marii investitori, ori tineri care au ales să studieze domeniul și să-l privească dintr-o perspectivă modernă. Țăranul nostru cu mâinile de aur și cunoștințe magnifice luate de la tatăl CAP-ist se plânge în timpul ăsta că nu are bani să facă agricultură, că subvențiile statului sunt bătaie de joc și fondurile europene sunt cu hârtii de scris.

– al doilea lucru este legat tot de perioada asta în care țăranul a fost pus să execute și nu să gândească. Substanțele care se folosesc acum în agricultură, dozarea lor, modul de folosire, sunt noi pentru el. Nu a făcut parte din cei care le-au avut pe mâna mult timp, care au testat și văzut cum evoluează pământul/produsul sub influența lor, nu a avut rateuri, nu a fost forțat să nu mai folosească prafuri scoase de pe piață pentru că erau toxice pentru om.

Pentru el sacii și plicurile astea, că-s de la magazinul sătesc, că-s de la șoferul de camion sau de la vreun băiat descurcăreț, sunt produse pur și simplu miraculoase. N-au cum să strice iar doza e legată de un singur lucru, cât își permite omul să cumpere. Își permite mai mult, pune mai mult, nu, nu. Cât despre ce se întâmplă cu consumatorul, este ultimul lucru la care se gândește țăranul de genul ăsta.

Nu, nu e vorba de răutate ci pur și simplu de ignoranță, ignoranță venită fără vina lor. De asta la noi, agricultura începe acum, cu tinerii pasionați, nu siliți de împrejurări, care aleg să cultive ceva și o fac vrând să învețe și vrând să scoată produse bune și sănătoase.

De fapt tot articolul a pornit de la ideea exact opusă, că se poate face agricultură după ureche, după propria metodă, însă asta fără produse miraculoase, despre care nu știi nimic în afară de – coace roșia mai repede – ci după ce ai văzut cu ochii tăi și ai experimentat decenii.

Pe scurt, omul ăsta de aici, s-a pișat cu cel mai mare succes, de sus și împotriva vântului, pe principiile agriculturii moderne, îndreptată total spre sprijinirea chimică și protejarea la maxim a culturilor. A plantat roșii într-un sol sărac, le-a lăsat în vânt și ploaie, fără să le ajute cu nimic. A scos niște tomate cât cireșele. Le-a cules pe alea care erau mai faine, cât niște cireșe mai mari așa, iar numai din ele a luat semințele. Le-a semănat anul viitor și le-a lăsat exact la fel. De data asta au ieșit un pic mai mari, iar a luat semințele de la cele mai dolofane și le-a semănat.

Acum, mulți mulți ani mai tărziu, are cele mai rîvnite semințe de roșii de pe continent, din soiurile autohtone și nemodificate, dar care dau niște plante extrem de rezistente și care se adaptează practic oriunde, scoțând ditamai roșiile, fără să fie ajutate, tratate și colorate cu ceva. Iar gustul, gustul cică ar fi ăla pe care eu aproape l-am uitat, de roșie adevărată. Viziune, pasiune și muncă de la un om fără studii, departe de ce fac astăzi mulți dintre țăranii noștri mult lăudați.

Dacă o să am vreodată grădină, mă duc până în Franța după 3 semințe din alea și le plătesc greutatea în aur :).

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

7 Comments

  1. Faine articolele, atat alt tau cat si cel catre care ai pus link. Vara asta se implinesc 4 ani de cand stau la casa, 3 de cand imi produc singur rosiile si 2 de cand folosesc exclusiv semintele stranse de la rosiile produse de mine. Pamantul nu e cine stie ce, fata de cel pe care cultiva tatal meu e inferior. Cu toate astea, anul trecut s-au aliniat planetele in asa fel incat am avut productie mult mai mare cate a lui, si asta de pe o suprafata infima fata de cea cultivata de el. Nu le pun ingrasaminte, nu fortez cresterea in niciun fel si da, rosiile astea din gradina au gust, au aroma, sunt dulci, simti ca mananci o rosie de calitate. “Cartoanele” din magazine parca-s facute la imprimanta 3D, cam cu tot atata gust cat, presupun, ar avea ceva scos la o asemenea imprimanta.

    Reply
  2. Reply
  3. Totul este sa ai pasiune, idei indraznete, multa rabdare si… si mai multa incredere in reusita.

    Cam pe calapodul asta ma misc de ca. 20 de ani in business si nu regret nici o secunda…:))

    Reply

Leave a Comment.