Mișto-ul lui Dan Alexe

Zice Dan Alexe că mișto e un cuvânt țigănesc și ironizează niște personaje care-l folosesc. De-aici am văzut cu surprindere (că nu oricine citește genul ăsta de scrieri) cât de diferite sunt interpretările pe care le-a primit, cele mai multe mergând spre – vai, să nu mai folosim mișto, că Dan Alexe vine și ne trage de urechi.

Eu nu-s lingvist. Fiind însă un scriitor destul de aplecat spre limbă și spre nuanța pe care graiul folosit o poate da unui personaj, eu n-am înțeles nicio clipă că Dan poartă un război cu un cuvânt anume sau cu o familie de cuvinte pe care le-ar considera de nefolosit.

Pentru mine, observația era o chestie de bun simț elementar pe care, din perspectiva de autor de carte, o înțeleg și o folosesc când pun cuvinte în gura iobagilor de pe moșie.

Limba este un organism viu care crește și scade, în mai bine sau mai rău, cu vremurile și cu cei ce o folosesc iar cărarea pe care un cuvânt sosește în limbă are o foarte mare influență asupra modului și cercurilor în care  e folosit.

Să luăm de exemplu cuvântul noob, nou apărut la noi și folosit aproape în exclusivitate de cercurile IT, după ce a pornit din sferele gamingului (uite încă un englezism venit pe aceeași potecuță). Fiind departe încă de o folosire largă, își târâie placenta după el și automat când îl observi într-o conversație știi, fără să fie nevoie să-l vezi, că cel ce folosește se joacă online suficient cât să știe argoul.

Haide să ne gândim pe ce potecuță au venit cuvintele țigănești și apoi să vedem unde cred că bate omul. Facem abstracție un pic de corectitudinea politică și ne îndreptăm privirea spre realitate – legăturile cu țiganii, o clasă sub care nu puteai coborî mai mult ca nivel social, nu le aveau doctorii docenți ci găinarii, negustorii mărunți, golanii și așa mai departe, pleava societății.

Mișto, cașto, bulăneală, nașpa, bulangiu, muie, nasol sunt, indiferent de limbă originară, chiar și dacă ar veni din elfă, cuvinte apărute pe potecuța golanilor, a vulgarului, a mirosului de canal. Cu cât momentul  tranziției lor la limbajul comun e mai proaspăt cu atât mirosul e mai puternic.

Abia acum ajungem la miezul ironiei și dezaprobării cu care Dan Alexe arată spre criticul literar care folosește într-un interviu sau o recenzie asemenea cuvinte. Se precizează atât calitatea profesională a omului cât și un mediu anume, adică exact cel profesional – cum poate atâta lume să treacă pe lângă asta, mi-e greu să înțeleg.

Ei, acum imaginați-vă un reprezentant al casei regale, oricare ar fi ea, deschizând un dineu oficial cu ”Bă, bulangiilor, ce-s cu muile astea sictirite?”. Hai să nu mergem până acolo, închipuiți-vă un prim ministru care s-ar adresa în public cu ”fă”. Bine hai să nu mergem nici până acolo, că e greu de imaginat așa ceva, ci să ne oprim la un necunoscut care îți spune într-un magazin ”dă-te, fă, mai încolo”.

E rost de oarecare indignare și bătut obrazul? Cam e, imediat ar lua foc o domnișorică școlită apelată așa, chiar și în aprozar nu numai la cenaclul literar Zâna.

Exact aceeași reacție o are Dan când vede cum un critic literar, vorba aia – emblemă de pilon lingvistic, judecător al literaturii și împărțitor de scări valorice în rândul meșteșugarilor cuvântului, în mediul lui oficial, în exercitarea profesiei sale înalte, golănește limba.

Despre asta e vorba, nu despre un cuvânt anume, ci despre vechiul noblesse oblige – nu poți să stai cu nasul pe sus, să afișezi peste tot cât de albastru ți-e sângele, prin ce nori îți umblă nasul dar s-o dai pe golăneală chiar când faci asta.

Să respire totuși ușurați criticii, mișto a fost adoptat, datorită unei sonorități cool (ete încă unul) de cercurile potrivite pentru a-l spăla de placenta mocirloasă – lumea advertisingului, lumea media și intelectualitatea tânără, care-l folosesc cu lejeritate și consistență.

Pentru că sună bine și transmite scurt, eficient și cool, ce trebuie să transmită. În puțin timp nu o să mai aibă nici urmă de mirosul golănesc cu care a intrat în limbă și nu o să mai ridice priviri scorțoase nici măcar când e folosit în cadrul unui tratat deontologic.

PS. De asta toate păpușicile (vreo cinci am numărat numai săptămâna asta, culmea că masculi cu problema asta nu-s) care pun steluță după mișto (*să nu ne vadă Dan Alexe) să-l folosească liniștite, că nu-s nici critici literari și nici nu-și trădează profesia.

Păpușici le zic cu simpatie și referitor la drăgălășenia respectivelor , nu are vreo conotație negativă – ce săriți, dom’le, așa de la un cuvânt?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

10 Comments

  1. Dar pe de alta parte, trebuie sa recunosti ca romanii au un stil aparte de a-si croi injuraturile, chiar si atunci cand folosesc “expresii de import” (au fost si studii pe tema asta, dar si premii primite pe site-uri de tip cracked.com).

    Uneori, chiar si cand pozitia sociala a celui care le foloseste “interzice” astfel de iesiri, e relaxant sa auzi o injuratura sincera si bine infipta in context.

    Reply
  2. Cred ca la un dineu cu “marii oameni de stat ar fi la fix sa dai Cezarului ce i al Cezarului…prin discursuri care incep cu “bai bulangiilor”.In rest,Dan Alexe se ia cam de ceea ce i se pare lui de consens general.Ii luati apararea prietenos calduros si la fel de calduros le da ti voie si papusicilor sa l foloseasca.Nu din misoginism.Un diriginte de treaba.Baietii cool au voie ?!

    Reply
    • E extrem de amuzantă priveliștea luptei contra misoginismului teribil, acolo unde nu există strop, cumva menține ideea atât de anti-feministă a truli-luli-ului feminin.

      Și dacă nu aș fi zis, negru pe alb, că articolul e o reacție explicativă la câteva postări a unor păpușici-amice de fb și că nu am văzut păpușoi să aibă poziția asta amuzat-defensivă…

      *
      Atrag atenția afro-americanilor care în ultima săptămâna s-au declarat îngrijorați de poziția lui Y că lucrurile stau în felul ăsta.

      Pfuuuuaaaaai! Rasistule! Ce discriminezi așa?

      Păi, ei sunt singurii care s-au declarat îngrijorați.

      Și ce dacă? Explică pentru toți, rasistule!

      #feminisme turbate

  3. Frumos articol, Vlad! O sa caut sa te descopar, ca scriitor. Nu stiu daca ai scris ceva si despre interactiunea lui Dan cu Banciu, sau macar despre perversitatea de dupa a celui din urma. Intr-o emisiune il lauda non stop, in emisiunea din seara urmatoare il face “zgarcit” (pana si eu mi-am pus intrebari, desi il iubesc pe Dan Alexe iar pe Banciu il apreciez strict profesional, stiam niste dedesubturi dpdv personal, la adresa lui), ca dupa raspunsul lui Dan (cel cu “gunoi uman”), Banciu sa abereze iarasi, mintind ca ce spusese initial fusese doar un pamflet si sa nu ne facem idoli din cei pe care nu-i cunoastem. Nu stie saracul ca multi dintre noi avem anual ocazia de a da mana cu Dan, personal. De asemenea, a spus ironic ca vezi Doamne, uitr cum injura tocmai cel care critica utilizarea termenului “misto”…

    Reply
    • Problema nu a fost “zgârcit” ci “Mai avea puțin și îmi cerea bani.” Totul a pornit de la tulburarea mintală în care rătăcește Banciu de când l-am văzut prima dată la Tv. Vorbește mult și prost, nu se poate abține să nu jignească fără motiv – indiferent că e Halep, Iohannis, Dan Alexe, vânzătoarea din Kaufland sau Papa. Nu știu dacă de vină sunt frustrările ori vreo formă de tourette, dar omul aberează și înjură fără discernere. Faptul că din boală și-a făcut profesie (chiar carieră) nu e doar vina lui.

    • Mersi, Adriana. Nu prea mă mai uit la televizor de ceva vreme, așa că am auzit târziu despre gâlceava celor doi și nu i-am dat cine știe ce importanță.

Leave a Comment.