Miracolul Învierii

catedralaAnul acesta am urmărit pentru câteva minute slujba de Înviere la televizor. M-am oprit din butonat, impresionat fiind de arhitectura şi grandoarea Catedralei din Curtea de Argeş. Respectiva clădire emană vibraţii de solemnitate prin ecranul televizorului nu datorită dimensiunii, ci prin formele impetuos modelate; o geometrie aproape inumană care te subjugă.

Cum ar fi zis un american în vizită la Curtea de Argeş “This is the shit!”
“Amen to that” ar fi urmat aprobarea mea, cel care promovează valorile româneşti şi îşi duce prietenii americani în vizită la Curtea de Argeş.
În fine, catedrala este într-adevăr o capodoperă. Nu am glumit când am zis despre vibraţiile care te ating, străpungând ecranul tv. Ceva asemănător fetiţei-fantomă din The Ring.

După ce atenţia mi-a fost captată de mirajul arhitectural, am început să aud şi interviul dat de un anume doctor în dogmatică. Nu i-am reţinut numele, dar mi-a plăcut discursul şi felul în care reuşea să scoată imaginea religiei din fantasmagoric, transpunând-o într-un respectabil plan istorico-artistic.

Cu puţine minute înainte de miezul nopţii, reporterul Pro Tv (de o prostie înfiorătoare, fie vorba între noi) a terminat de citit întrebările adresate doctorului. Şi a simţit nevoia unui final politicos: “Mulţumim foarte mult domnule Blabla, a fost o deosebită plăcere, sper să stăm de vorbă în curând. Au rămas atât de multe întrebări fără răspuns, atâtea curiozităţi…”

Domnul doctor chiar l-a luat în serios pe ştrumfetele cititor de întrebări şi a răspuns entuziasmat:
– Da, sigur! Putem să ne întâlnim oricând în cadrul unei emisiuni. Sunt disponibil, îmi va face o mare plăcere, etcetera.
Auzindu-l pe ăsta că se autoinvită în emisiuni, strumfetele rămâne blocat o secundă şi o dă în bâlbâială
– Ăăă, mda…O să ne mai întâlnim. Da…cu siguranţă. O să ne revedem anul viitor, tot aici, cu ocazia sfintei învieri.

Momentul penibil se face foarte uşor nesimţit, imaginea fugind pe Arhiepiscopul Calinic şi alaiul său popesc. Încep să se audă cunoscutele cântări bisericeşti din noaptea învierii. Până la urmă, reacţia reporterului a fost una normală, definitorie pentru televiziune şi societate. E foarte frumos şi interesant şi cu evlavia, pioşenia, istoria religiei, catedrale şi doctori în dogmatică. Dar ajunge o zi pe an!

Da, poate este mai bine aşa. Dacă solemnitatea acestei zile ar fi multiplicată, şi-ar pierde din valoare. S-ar banaliza. Veridicul înălţării spirituale s-ar stinge în holograme şi ecouri false.
Pentru că doar în noaptea de Înviere mi-a fost dat să văd miracolul armoniei umane absolute. Un amestec omogen de chipuri curăţate prin însemnătatea momentului.

O frescă atipică secolului: Copii, tineri, bătrâni, îmbrobodiţi cu eşarfe negre sau împodobiţi cu accesorii multicolore, toţi uniţi de acelaşi simţământ. Oameni care în orice alt moment al anului ţopăie cu nonșalanță afară din făgaşul decenţei şi al convieţuirii armonioase. Toţi s-au disciplinat sub orânduirea gravităţii fugitive; un fenomen superior, dar trecător a unit câteva mii de lumini în jurul Catedralei din Curtea de Argeş.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

  1. Hristos a Inviat! Si ne-a daruit viata vesnica. Lumina lui Hristos sa lumineze lumea.

    Din toate cuvintele Bisericii (scrierile Sf. Parinti) cu greu gasesc unul mai frumos, plin de nadejde si dragoste ca cel de jos, scris de Sf. Ioan Gura de Aur in secolul IV.

    De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu, sa se bucure de acest praznic frumos si luminat. De este cineva sluga inteleapta, sa intre, bucurandu-se, intru bucuria Domnului sau. De s-a ostenit cineva postind, sa-si ia acum rasplata. De a lucrat cineva din ceasul cel dintai, sa-si primeasca astazi plata cea dreapta. De a venit cineva dupa ceasul al treilea, multumind sa praznuiasca. De a ajuns cineva dupa ceasul al saselea, sa nu se indoiasca, nicidecum, caci cu nimic nu va fi pagubit. De a intarziat cineva pana in ceasul al noualea, sa se apropie, nicidecum indoindu-se. De a ajuns cineva abia in ceasul al unsprezecelea, sa nu se teama din pricina intarzierii, caci darnic fiind Stapanul, primeste pe cel de pe urma ca si pe cel dintai, odihneste pe cel din al unsprezecelea ceas ca si pe cel ce a lucrat din ceasul dintai; si pe cel de pe urma miluieste, si pe cel dintai mangaie; si aceluia plateste, si acestuia daruieste; si faptele le primeste; si gandul il tine in seama, si lucrul il pretuieste, si vointa o lauda.

    Pentru aceasta, intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai, si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va. Cei ce v-ati infranat si cei lenesi, cinstiti ziua. Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi. Masa este plina, ospatati-va toti. Vitelul este mult, nimeni sa nu iasa flamand. Gustati toti din ospatul credintei; impartasiti-va toti din bogatia bunatatii. Sa nu se planga nimeni de lipsa, ca s-a aratat Imparatia cea de obste. Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca din mormant iertare a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte, ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului; a stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de ea. Pradat-a iadul Cel ce S-a pogorat in iad; umplutu-l-a de amaraciune, fiindca a gustat din trupul Lui. Si aceasta mai inainte intelegand-o Isaia, a strigat: Iadul, zice, s-a amarat, intimpinandu-Te pe Tine jos: amaratu-s-a ca s-a stricat. S-a amarat, ca a fost batjocorit; s-a amarat, ca a fost omorat; s-a amarat, ca s-a surpat; s-a amarat, ca a fost legat. A primit un trup si de Dumnezeu a fost lovit. A primit pamant si s-a intalnit cu cerul. A primit ceea ce vedea si a cazut prin ceea ce nu vedea. Unde-ti este, moarte, boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu ai fost nimicit. Sculatu-S-a Hristos si au cazut diavolii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata stapaneste. Inviat-a Hristos si nici un mort nu este in groapa; ca Hristos, sculandu-Se din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Lui se cuvine slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.”

    Reply

Leave a Comment.