Mici observații despre mușchii lui Iohannis

În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

  1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de unicorn. Fix acum ne-ar prinde bine un Iohannis cu mușchi, că ar putea pune baraj hoților de la guvernare, dar înainte? Dar după? Ia gândiți-vă la un Iliescu(care a omorât oameni pe stradă cu minerii ca să nu piardă puterea), la un Băsescu(de la el a pornit scindarea asta furioasă a societății), la un Vadim, la un Dragnea? Cum ar fi să aibă unu ca ăsta ”putere adevărată”?

Trebuie să înțelegem că foarte greu ajungi într-o democrație la o majoritate parlamentară clară formată din corupți, incompetenți și nerușinați. Trebuie să fii un popor cu totul special ca să fii furat un sfert de secol de niște politicieni și, exact când să-i ajungă în sfârșit justiția, să-i pui la cârma țării. Trebuie să fii un parlament cu totul deosebit, unit într-o așa măsură de frica de închisoare, ca să treci peste toate diferențele, orgoliile și războaiele interne.

Șansele să avem așa ceva sunt infinit mai mici decât să ne potrivim cu un președinte ticălos. De asta garantarea democrației stă în fragmentarea și separarea puterii, nu strângerea ei într-un singur pumn.

2. Iohannis are șase bulioane de români în spate, ar trebui să măture pe jos cu PSD-ul și ai lui 3 bulioane și ceva.

Are pe dracu. Voturile PSD-ului sunt obținute într-un singur tur și semnfică faptul că partidul ăsta de hoți a fost prima alegere a votanților săi. Cât a avut Iohannis după primul tur? Sub trei milioane, copii, sub ce a avut candidatul concurent. Restul s-au adunat ca să nu iasă Ponta, pe un fond de indignare stârnit chiar de greșelile PSD-ului. Nu poți să umfli tolba președintelui cu sprijinul deplin al celor ce nici nu l-au avut ca primă opțiune.

Așa că, chiar după ce ignorăm faptul că nu are instrumente constituționale reale să provoace o cădere a parlamentului fără să fie suspendat, președintele nu are o oștire mai numeroasă decât a majorității prezente.

3. Cum să lipsim 60% de la vot?

Cumva avem impresia că România stă pe o masă de adormiți și dacă-i trezim pe ăștia, o să avem o clasă politică incredibil de competentă și corectă. Eu sunt de acord că o prezență mai mare la vot ar fi erodat din procentele corupților, poate de-ajuns cât să nu poată face ce vor cu țara, dar e absurd să pornim numărătoarea de la sută la sută.

Și-n țările cu tradiție democratică o prezență de 80% la vot e eveniment istoric. Noi nici măcar acolo nu putem să visăm din cauze concrete:

  • un sistem de evidență a populației unde se numără binișor și morții, pentru pensie sau nu(și nu toți votează ca-n Teleorman)
  • măcar un sfert de populația țării plecată peste granițe, din care marea majoritate are încă buletin românesc și e numărată ca și cum ar fi aici
  • proceduri care nu se respectă pentru votul mobil și așa mai departe.

Probabil, dacă le luăm pe toate în calcul, de la realitățile mioritice până la categoriile care nu votează masiv mai peste tot în lume(liceeni de exemplu), pornim undeva de la 65% prezență maximă posibilă la vot. În condițiile astea, parcă nu se poate schimba total și brusc clasa politică doar dacă se trezește lumea din somn, în continuare educația politică fiind instrumentul mai puternic al ecuației.

4. Miza e scoaterea PSD-ului de la guvernare

Nu știu pentru voi, dar pentru mine miza nu e asta. Miza sunt legile justiției și educarea votantului PSD. De la revoluție încoace, sub diverse nume, PSD-ul a dominat constant scena politică românească. Anul acesta este însă primul în care a renunțat la orice precauție(că le intra jumate din echipă la închisoare) și se prezintă așa cum este sub coajă.

Electoratul lor fidel acceptă hoția pe față și gogoșile servite de posturile de propagandă, arătându-ne clar care e nivelul de cultură politică al unei mase imense de români. Câtă vreme masa asta nu ia contact cu realitatea și continuă să voteze masiv PSD-ul, indiferent dacă partidul se va afla sau nu la guvervare, va bloca(sprijinit de procentele de vot) orice încercare de schimbare a sistemului corupt și parazit pe care l-au construit tot timpul ăsta de la vârf la primăria satului.

Momentul în care nu mai au limite este și momentul în care, dacă livrează doar haos și sărăcie, o parte din acest electorat se poate în sfârșit trezi. Nu în sensul unei analize la rece despre cum au fost manipulați și mințiți, ci în sensul unei pierderi a încrederii oarbe.

Să bagi PSD-ul într-o opoziție majoritară sau foarte puternică acum, după ce au pus țara pe direcția unei căderi economice incomode, înseamnă să îi conservi neatinsă masa de votanți. Prefer să suferim toți c-un vinovat clar, decât să suferim poate mai puțin cu vinovatul bine mersi la adăpost arătând cu degetul spre cei de la guvernare ca responsabili de efectele pe care el le-a stârnit.

În concluzie, Iohannis nu are nici atâția mușchi pe cât am vrea noi și nici nu ar trebui să și-i folosească, pe ăia pe care-i are, aiurea.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

Leave a Comment.