Mentalitatea afaceristului autohton

Românii sunt proşti. Eu, deşteptul uliţei, fac avere profitând de prostia lor.
casa_videanu_47020600_93574300
Spaţiul public este plin de asemenea exemple. Proasta înţelegere a pieţei libere, capitaliste a născut monştri. Gena noastră „descurcăreaţă” a contribuit din plin la furtul propriei căciuli.

Sorin Ovidiu Vântu este reprezentativ pentru categoria „geniilor” care au înţeles cum merge treaba în România. Pentru cei de teapa lor, infracţiunea este o artă, nu ceva condamnabil. Găinăriile sunt dovadă de maximă inteligenţă, nu de caracter mizerabil. Ceilalţi români nu au furat pentru că nu au putut (nu i-a dus capul), nu pentru că au vrut să fie cinstiţi.

România primilor 20 de ani după revoluţie a fost mediul perfect pentru aceste tumori sociale. Profitând de naivitatea unui popor buimăcit de tranziţie, au aplicat cu succes metoda: „Românii sunt proşti. Eu, deşteptul uliţei, fac avere profitând de prostia lor.”

De câţiva ani, puţini ce-i drept, am început să dăm semne de însănătoşire. Medicamentul miraculos nu ne aparţine. Este produs la noi, adevărat, dar sub licenţă străină. Cel mai important: vrem, nu vrem, îl înghiţim.
Asta încă nu au înţeles găinarii anului 2015, ăştia răsăriţi după ultima ploaie. Rezultatul? Insolvenţă, faliment, puşcărie.

Şi lamentări penibile – Pretinşii şefi ai domeniilor lovite de primele efecte ale tratamentului se întrec în deliruri publice:

Lăsaţi infractorii din fotbal în pace! Vreţi să dea fotbalul românesc faliment? Giculeee, Giculeee, Gicuţuleee! Cum bubuiai tu mingile, Gicuţuleee…

Lăsaţi-o mai moale cu primarii corupţi! Merită şi ei un 10% acolo. Măcar să facă şi treabă. Dacă staţi tot timpul cu ochii pe ei, le e şi frică să mai semneze ceva. Se blochează societatea, domne!

Lăsaţi Guvernul să-şi facă treaba! Acum, nimeni nu-i perfect. Spune sincer, tu! Tu, n-ai călcat strâmb în viaţa ta? Eşti tu perfect, mă? Avem creştere economică, ne-au dat înapoi ce a tăiat Boc, lăsaţi-i în pace. Ăştia măcar au făcut şi lucruri bune.

Lista poate continua teribil de lung, terminând găinarii de la vârf şi luându-i la puricat pe ăştia mai mici, de-ai noştri – Afaceristul român de cartier care începe să simtă la modul dureros schimbarea.

Pe strada mea, există un mic spaţiu comercial, închiriat în ultimii 5 ani de 5 afacerişti diferiţi. Fiecare s-a gândit la aceeaşi întrebuinţare: Restaurant. Primii 4 au dat faliment, al cincilea încă mai trage cu dinţii de magherniţă, deşi respectivul spaţiu închiriat este veşnic gol.

Nici măcar al cincilea nu a fost curios să înţeleagă eşecul primilor 4. El ştie cum se învârt treburile; este descurcăreţ, îl duce capul. Sigur, dar sigur va avea succes.

Cum? Nu pot să cer preţuri de Centrul Vechi în rectul Berceniului? Salariaţii se numesc aşa pentru că trebuie să le plătesc salariu? În fiecare lună?! Clienţii mă miros că sunt un mare ţepar dacă schimb lunar personalul?

Chelneriţa nu poate fi în acelaşi timp şi bucătar şi contabil? Dacă servesc porţii minuscule, cu gust de canal, nu mai calcă nici dracu pe la mine, pentru că în 2015 există o infinitate de alte posibilităţi?

Da, în Bucureştiul anului 2015 există o infinitate de alte posibilităţi. Efectele medicamentului pe care îl înghiţim forţat vor fi tot mai vizibile. O societate vindecată de corupţie, la nivel înalt, va începe să zâmbească sănătos şi în lumea noastră mică. Pe străzi, în pieţe, restaurante, şcoli, spitale, parcuri.

Pentru afaceristul autohton schimbarea este crâncenă. Acum are ocazia să demonstreze că este „descurcăreţ” în adevăratul sens al cuvântului.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

4 Comments

Leave a Comment.