Mecanismul evolutiei

Imaginati-va ca acest copac este creierul vostru, pe timp de noapte. Un copac in plina iarna, care a scapat de toate frunzele zgomotoase ale verii, dar care a evoluat frumos, a format crengi si structuri noi, care vor dezvolta noi ganduri, sentimente, idealuri, dar si griji, probleme si temeri, ziua sau primavara urmatoare.

Evolutia pana la urma asta inseamna, sa existe suficient timp pentru asumarea si fixarea experientelor si cunostintelor.

Ce stim insa despre radacina noastra? Nu o vedem, e ascunsa sub pamant, ingropata in organismul nostru.  Ma intereseaza mai putin rolul ei de simpla pompa care transmite nutrienti organismului si mai mult calitatea ei de furnizor de energie si de valori, care se transforma ulterior in cadre de gandire, cu ajutorul crengilor, al retelelor neuronale…

Nu vi se pare remarcabil, ca fiinta noastra se alimenteaza din intuneric, ca sa poata sa creasca spre lumina?

 

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

5 Comments

  1. Prezenta intunericului ne face sa percepem lumina intr-un anume mod, intunericul confera “nuante” luminii. Cu cat copacul se intinde mai mult spre lumina cu atat are nevoie de mai mult intuneric.

    Reply
    • Da, imi place asta cu intunericul confera “nuante” luminii.
      Si da, copacii cei mai inalti si dezvoltati sunt cei care au cea mai buna ancorare in pamant…

      Din pacate insa, tocmai aceasta este problema cu natura umana.
      Nu putem atinge lumina, fara sa ne desprindem de la sol.
      Tindem oarecum spre lumina, dar suntem legati de intuneric.

      In interpretarea crestina, acest lucru se datoreaza caderii omului in pacat. Legarea de sol este o inchisoare a fiintei noastre, o pedeapsa pentru trufia de a dori sa intelegem si sa descifram natura lui Dumenzeu.

      Crestinismul ne invata ca desprinderea de la sol este insasi scopul fiintei noastre. Acesta este sensul vietii.
      Nu o putem face insa fara un scop precis (intoarcerea in paradis) pentru care suntem dispusi sa renuntam la orice si nici fara sa avem o strategie buna pentru a reusi (drumul crestin al mantuirii fiintei).

      Mantuirea presupune intreruperea sursei de alimentare cu energie negativa si conectarea noastra exclusiva la enegria pozitiva ce vine de la Dumnezeu.

      Ma opresc aici pentru ca deja incepe sa ma confunde lumea cu un fundamentalist crestin-ortodox…:))

  2. Dumnezeu a creat lumina(si a vazut ca aceasta e buna) si a despartit-o de intuneric(care in conceptia crestina este raul, satan etc.) Daca Dumnezeu a creat lumina, cine a creat intunericul? In Sfanta Scriptura scrie ca toate cele create de Dumnezeu sunt bune…

    Reply
    • Dumnezeu ESTE lumina, nu a creato el.
      In ceea ce priveste pe Satana, lucrurile sunt mai complicate (interpretari diferite). Lucifer pare sa fi fost un inger in stuff-ul lui Dumnezeu, un inger care s-a rezvratit si care a fost alungat din imparatia divina.

      Lumea in care a fost alungat Lucifer si mai tarziu Adam si intreaga omenire ca urmare a caderii in pacat, este o lume in care binele si raul (contradictiile) sunt intro permantenta competitie. Aceasta lume este universul spatio-temporal cunoscut de noi, cu toate entitatile vii si nevii.

      Traim intr-un laborator de tip determinist, in care interactiunea determina (cauzeaza) comportamentul si stabileste relatia intre entitatile vii si nevii existente. Interactiunea si cauzalitatea este forta creatoare in universul spatio-temporal. Scopul acestui laborator de creatie, pare a fi evolutia vietii, a entitatilor vii.

      Pentru crestinii credinciosi (homo religiosus) scopul suprem, sensul vietii omului, este intoarcerea in paradis, la viata vesnica, alaturi de creatorul sau, Dumnezeu.
      Ca sa poata face asta, omul trebuie sa-si infranga insa natura determinista, cauzala care guverneaza peste procesele vitale ale organismului de care apartine si care il tine captiv in lumea spatio-temporala.

      Aceasta este “desprinderea de la sol” de care am vorbit mai sus.
      Sau mantuirea sufletului, dezlegarea de tot ce este legat de ciclul vietii si al mortii.

      Crestinii vorbesc despre o eliberare a fiintei noastre, de sub influenta si controlul lumii deterministe peste care diavolul pare sa fi luat controlul.

      Pentru necredinciosi (homo economicus), scopul vietii este altfel definit. Omul necredincios nu se raporteaza la o entitate/persoana divina, ci doar la propria persoana, el nu este dispus sa cedeze controlul asupra propriei persoane, el este mai degraba patruns de nevoia de a cunoaste, de a descifra natura si universul in care traieste, in scopul de a-si imbunatati calitatea vietii si de a prelua puterea, devenind astfel forta creatoare principala in lumea sa.

Leave a Comment.