Marș, mă jigodie!

După ’90, România ca stat a fost confiscată de o mână de băieți siniștri, mulți dintre ei politruci comuniști, securiști și oameni grei din fostul sistem iar restul, masă de manevră dispusă să facă munca propriu-zisă, datul la sapă.

Ăștia, masa de manevră, au crescut de jos, fără o educație a puterii și un simț al subtilității exercitării ei. Mai mult, au evoluat fără niciun fel de scrupule sau discernământ – orice relație le era necesară pentru atingerea planului cincinal (averi, dom’le, vorbim de averi într-o țară plină de bogăție și fără stăpân, care abia aștepta să fie culeasă) era de urmărit, de fructificat.

Banii trebuiau să ajungă pentru toată piramida, de la omul care împingea căruțul până la cel care semna proiectul de lege, erau mulți de luat și mulți de dat. Erau atâtea țâțe de muls că trebuia o gașcă de ciobani să umple dealul cu mâini harnice iar ciobanii ăștia trebuiau să știe cum să facă treaba. Așa au ajuns toți șmecherașii, hoții, găinarii să ocupe locuri în prima linie, linia celor la munca de jos, linia celor care serveau drept unelte băieților din vârf, prea domni să-și murdărească mâinile cu altceva decât ștampile și cerneală.

De aici s-a pornit și așa a mers cât clica de sus a fost singură, însă în câțiva ani situația a devenit mai complicată, puterea nu mai era un lucru singur, se câștiga prin luptă iar concurența politică devenise realitate. Și iată cum cei de jos, care pe lângă produs bani mai făcuseră între timp și altceva – deveniseră membri influenți în comunitățile locale, au ajuns vitali în ecuația băieților de sus.

Voturile pe care baronii locali și gașca de gravita în jurul lor le aduceau în lupta politică erau absolut necesare, uneltele aveau acum puterea de a decide cine și cum le folosește iar piramida ajunsese atât de înaltă încât vârful simțea orice mișcare a bazei.

Așa s-a ajuns și la țigani, la interlopi, la gunoaie de cea mai joasă speță. Nu mai conta cine și cât de murdar era, tot ce era important era să poată aduce voturi și bani, bani pentru pungi de ulei, făină, pui umflați și vodkă de cea mai proastă calitate.

Ne mirăm că președintele dansează cu niște țigani înfiorători, plini, plini vârf de aur, castele și mașini de lux, teancuri de bani, averi făcute de analfabeți, averi netaxate, averi furate pe față, averi la care și justiția și fiscul închide ochii, în timp ce statul nu mai știe cum să taxeze sectorul privat ca să facă bani de buget.

Ne mirăm că Ponta și guvernarea lui dă legi de-a dreptul grețoase, modifică procedurile penale și leagă de mâini procurorii, anulează noțiunea de incompatibilitate ca fondurile din bugetul local să poată fi sifonate fără frică prin firmele celor ce ar trebui să decidă în interesul comunității.

Ne mirăm când vedem tot felul de boi cu ceafa lată, pipițe vulgare și țărani de oraș care abia leagă două cuvinte corect românește cum scuipă pe lege, pe noi, pe reguli, pe bun simț fără nicio perdea, fără niciun ascunziș, fără nicio jenă.

Să nu ne mai mirăm, România e țara lor, o țară de furat și batjocorit pe față, cu un popor de oi violate de o haită de lupi. Măcar de lupii ăștia ar fi de speriat, dar sunt niște jigodii de tot râsu care în orice altă parte ar schelălăi alungate cu biciul, numai la noi o duc regește și asta arată cam ce fel de oi suntem.

De asta nu am să mai stau în casă la niciun vot, nu am să mai trec cu vederea nicio grosolănie făcută de vreun șmecheraș de ăsta de 2 lei care s-a trezit bulibașă în mijlocul străzii, n-am să mai iert niciun abuz făcut de un funcționar de stat care crede că cetățeanul e acolo ca să-și verse el frustrările de om care vrea mai mult și nu poate.

Peste 20 de ani, fiică-mea își va începe viitorul de om pe picioarele ei și va da piept cu România așa cum va fi ea atunci. Ei, măcar să știu c-am încercat să-i pregătesc o țară mai bună decât mocirla de azi.

Marș mă, marș mă, MARȘ MĂ JIGODIE din țara mea!

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

3 Comments

  1. citisem astazi la Petreanu, cum ne invartim in jurul mesajelor negative si nu mai putem iesi din plasa lor, si nu pot decat sa confirm. Este un cerc vicios in care suntem de multi ani, si e tot mai greu sa iesim din el.
    Legat de experimentul facebook, la care face referire Petreanu in articolul lui: cu sau fara manipularea facebook, situatia ar fi la fel. Ar fi existat alti factori care sa puna lemne pe foc si sa intretina ura si nemultumirea cetateanului fata de realitatea romaneasca…

    http://www.petreanu.ro/2014/06/30/25-de-ani-de-ura/

    Reply
  2. Da, suntem un neam de plângăcioși și avem obiceiul să găsim negativul în orice și apoi să facem haz de necaz… însă asta nu înseamnă că lucrurile merg bine în țara asta ci că de multe ori alegem să ignorăm lucrurile bune.

    Articolul ăsta nu are însă nicio legătură cu o perspectivă anume de a privi lucrurile, cu urmăritul știrilor și al circului media și așa mai departe. Eu unul nu mă mai uit de ani buni la televizor (excepție făcând meciurile de CM, snooker și ceva tenis), nu mai servesc nici un feed de știri.

    Tot ce ajunge la mine în sensul ăsta e luat ori la prima mână, ori când e o chestie atât de importantă că nu ai cum să nu auzi de ea. Nu are cine să mă otrăvească cu negativism din exterior iar faptul că eu nu am încă în jurul meu o bulă de fericire venită dintr-ul fel de a trăi relaxat pe toate planurile, mă face mai parte din neamul ăsta decât cei care își permit să fie zen.

    Asta fiind spuse:

    – că mafia țigănească are la noi putere și sprijinit politic/juridic mai mare decât oriunde altundeva în lume și că cei care ar trebui să aibă o conduită demnă ca aleși ai statului nu au nicio problemă să se amestece public cu ei nu e nici invenție nici negativism e realitate

    – că toată clasa noastră politică fără excepție a lucrat din ce în ce mai vizibil pentru interesul buzunarului propriu, având în ultima guvernare grijă să dea legi incredibile care să protejeze tocmai asta nu e nici asta invenție sau rezultat al negativismului meu interior, ci se găsesc în codul penal și în legile administrației publice

    – că modul de guvernare de mai sus a creat un dispreț uriaș față de lege al oricărui pulifric cu tupeu, plus o clasă de babuini îmbogățiți a căror singură valoare a stat în faptul că nu erau pregătiți în nimic așa că singura lor șansă de mai mult era să fure cu mult tupeu nu e nici asta mai puțin adevărat.

    Toate astea nu au nicio legătură cu faptul că nu știm să ne bucurăm de partea frumoasă a României dar faptul că nu putem să facem asta are extrem de multă legătură cu un nivel de trai în totală contradicție cu îmbuibarea și tupeul mizerabililor de care vorbesc.

    Reply
  3. Faptul ca voiculescu o sa intre la puscarie e o parte frumoasa a Romaniei. Sper sa fie urmat de toti carmasii care merita asta….

    Reply

Leave a Comment.