Magia cititului

carţiUna dintre marile tâmpenii de care m-am împiedicat în primii ani de şcoală a fost “lectura obligatorie”. În fiecare vacanţă de vară, primeam cele două liste unse cu mirul izbăvirii: lista de lecturi obligatorii şi lista de lecturi opţionale. Hidoasă minte a avut vietatea care a gândit aşa sistem.

Cum poţi să obligi nişte copii, de o diversitate care acoperă toate nuanţele firii, să citească aceleaşi cărţi? Au existat nenumărate “opere” – chiar de pe raftul de aur al literaturii româneşti – pe care nu le-am putut citi. Am încercat, am înghiţit forţat primele 30-40 de pagini, până mi-au țâșnit prin toate orificiile buchile tulburi şi gumoase, ca nişte biluţe de muci.

Unele nu mi-au plăcut pentru că împuşcau idei pe lângă gustul meu. Iar altele au fost proaste; sunt de părere că aproape jumătate din cărţile care mi-au fost îndesate pe gât în copilărie sunt de o slabă calitate. Oricât de apăsat ar fi pronunţat profii numele unor scrijelitori autohtoni, recunoaştem că “ai noştri” nu au fost chiar vârful de lance al literaturii.

Şi totuşi… jumătate au fost bune. Cu toate hidoșeniile atârnătoare şi conservele ruginite legate de coadă, listele de lectură obligatorie aveau şi cărţi bune. Se făcea o selecţie, o nimereau fifty-fifty. În anii buni, poate fifty şi-un pic.

Că tot veni vorba de fifty, hai să privim spre jungla literaturii contemporane – tot ce ţipă azi din rafturile librăriilor, fără liste obligatorii, selecţii, filtre.

Fără sfaturi şi îndrumări, un proaspăt pasionat al frunzăritului de cărţi poate să citească lejer sute de volume în 4-5 ani. Şi, în afară de câteva poveşti răsuflate şi nişte concepte inepte, să rămână cu timpul pierdut.
Cititul în sine nu te face mai cult, mai înţelept, mai informat. Doar mai bătrân.

Poţi citi o carte proastă sau poţi citi prost o carte bună. Nu înseamnă că faci echilibristică pe sârma literaţilor. Faptul că citeşti în 3 zile o carte care necesită 3 săptămâni nu te transformă într-un virtuoz. Ai şanse mari să fii doar un superficial, un repezit care, străin de iubitul pe-ndelete, violează sălbatic literatura.

Doar aşa poţi ajunge la douăzeci ş-un pic de ani să încropeşti pe facebook liste cu 15-20 de cărţi “care ţi-au schimbat viaţa”. Băi, dar schimbător ai mai fost. Violatorule!

Am şi eu una, nu-i bai. Recunosc că m-a schimbat radical; din cauza ei am ajuns să mănânc excesiv de multă slană. Chiar acum, mulţumită colegului Vlad, mi se topesc în gură nişte feliuţe de osânză porcească. Cu muştar, ceapă şi o palincă moldovenească. Privesc pe geam şi văd frigul. Sunt vânător de urşi, la Polul Nord şi trebuie să mănânc slană. Mi-e frig deja de 20 de ani. Mănânc slană şi mi-e frig.

*desen de Pawel Kuczynski

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

6 Comments

    • Să fiu surprins că ai asociat mucii cu vaginul unei femei? 🙂
      Interesantă povestire, oricum. “The balls slid in easily, which I announced loudly from the bathroom.” Are haz în naraţiune domşoara.

Leave a Comment.