Lumea mai mică, familia tot

De Paște și de Sf. Dumitru, vreo patru generații de neamuri se adunau în curtea bunicului. Fiecare afla ce-a mai făcut celălalt, dacă se pot ajuta cu ceva, dacă a apărut vreun membru nou în clan și așa mai departe – legătura asta strânsă se trecea la tineri, tocmai pentru că de mici erau aduși împreună de două ori pe an, în același loc.

Gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că generațiile noastre nu prea mai au patriarhi care să adune tot neamul, măcar o dată pe an undeva. Avem mai multe griji, o viață mai stresantă și mai multe așteptări de la ea, vacanțe în care simțim nevoia de evadare nu de oferit călduroasă găzduire, o lumea întreagă de văzut…

Familia devine din ce în ce mai mică și legăturile cu rudele de prim rang de altădată se rezumă la un telefon pe deceniu, când se naște/mărită/moare cineva.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

5 Comments

    • mda…deci e o chestie generic. acelasi lucru se intampla si la mine, cand eram mic se mergea o data pe an la rude…unde venea toata lumea. apoi, cumva, parintii au pierdut aceasta legatura si nu au mai reusit sa ne-o transmita noua. cel mai probabil a intervenit rautatea sau invidia sau naiba stie ce

Leave a Comment.