Locotenent Praporgescu

praporgescuDe obicei, neglijez cu succes orice bătaie, orice scormonit şi orice frecăţiş asmuţit asupra uşii mele. Doar că nenorocitul ăla bătea într-un fel anume. Nici tare şi nici des, dar avea un ritm diavolesc care te împungea în suflet. Cu fiecare ciocănit îi simţeai falangele apăsând pe creier.

– Ah, domnul Praporgescu. La uşa mea, din nou.
– Bună dimineaţa, domnul Corban. Deranjez?
– Hai sictir.
– Aoleu, domnu Corban! Păi se poate aşa ceva?

Am învăţat de la bunici să mă feresc de câinii cu ochi roşii. Fie i-a încăierat vreo vulpe bolnavă, fie au dat în ei alte bube din sălbăticie, dar ăia nu mai sunt câini de încredere. Să fugi mâncând pământul când îi vezi, că au creierii măcinaţi de turbare şi o să-ţi sfâşie beregata între colţi.

În toată viaţa n-am întâlnit câine turbat, încă un sfat inutil moştenit de la înţelepţii familiei. Na, cum să-şi imagineze că generaţia mea va creşte în nişte cutii de beton, departe de coada vacii şi de geamătul pădurii? Aş fi renunţat oricând la talentul de a ghici turbarea în ochii câinelui. Pentru ceva învăţături despre ochii omului.

Locotenentul Praporgescu aştepta, din nou, înfipt în pragul uşii mele. Timp de aproape trei ani l-am privit atent în ochi, sperând să citesc ceva. Fie şi turbare. Au fost momente când m-aş fi împăcat cu ideea că bestia turbată de Praporgescu îmi va smulge beregata cu dinţii, să o mestece până la ultima picătură de sânge, şi la final să mi-o scuipe în faţă ca pe-o gumă cioflăită.

Îl priveam, din nou, înfipt în pragul uşii. Nu înţelegeam şi nu reuşeam să citesc nimic. Avea ochii morţi, ca de păpuşă. De parcă la naştere i-a înlocuit cineva sufletul cu o gaură neagră nesătulă; una care înghite lumina, compasiunea, ura, fericirea, lumescul şi astralul. Înghite tot şi returnează nimic.

Clemenţă! Convoc şedinţă de spiritism, în regim de urgenţă. Să-mi rog strămoşii să mă arunce într-o haită de câini cu ochi roşii. Să mă turbeze, să mă devoreze, până la ultima bușcă. Dar să cheme la ei omul cu ochi de păpuşă.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.