Liceul din coșmar

LahovariAnii de liceu au fost cei mai încărcaţi. Nu am multe amintiri plăcute din respectiva perioadă. Încărcătura emoţională ce încă o mai port, ca pe un balast prins de grumaz cu lanţuri, rareori mă încălzeşte. În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate.

Ploile vânturate, frunzele moarte lipite de pantofii asimetric tociţi şi botoşi. Mirosul de granit pilit, de metal încins, de gratii şi vaselină. Da, liceul meu era înconjurat de ziduri groase din piatră, prelungite cu nişte țepușe metalice, înalte şi ascuţie. Iar vârfurile ţepilor erau unse cu vaselină pentru a alunga orice gând de evadare.

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Rm. Vâlcea avea toate caracteristicile unei închisori de maximă siguranţă. Ziduri foarte groase, construite din bolovani, gratii ruginite la geamuri, holuri lungi şi înguste, duhnind a parchet umed şi rânced.

Clădirea ridicată în anul 1891 s-ar potrivi în orice scenariu horror şi ar aduce peliculei veridicul absolut. Sufletele întemniţate între bolovani, ecoul torționarilor rătăciţi în timp, armata de ciori, gardienii podului bătrân.

Nu ştiu dacă a fost din cauza clădirii, din cauza drumului, a vârstei, a comuniştilor stafidiţi ce purtau catalogul ca pe un pomelnic al damnaților. Probabil o vină comună la care şi eu am fost părtaş. Dar încârcătura există, o simt şi acum, trăgându-mi grumazul spre temniţa dilaţiunii. O cămăruţă sinistră în care, indiferent de vârstă, rămân acelaşi elev limitat de neputinţă.

* * *

Noaptea trecută m-am visat, din nou, elev. Visul respectiv s-a repetat de zeci de ori în cei aproape 9 ani de la absolvire. Sunt în clasa a XII-a şi anxietatea mă roade prin toţi rărunchii. Teme, program, ieşit la tablă, profesori, permanenta senzaţie de insuficienţă. Apoi agitaţie, stres, şi mai mult stres, panică!

Spre finalul visului, devin conştient că am mai făcut o dată clasa a XII-a. Da, am dat şi bacul, mi-am cărat bolovanul în vârful muntelui. Şi atunci, de ce? De ce sunt încă prizonier? Fază tare: Împreună cu alţi colegi, am ales să repetăm clasa a XII-a. Aşa, just for fun.

De fapt, toată muncă, toate notele, examenele, totul este o simulare. O reconstituire pe care am ales să o fac. Cum?? Am ales să retrăiesc cel mai apăsător an din viaţă? Gata, m-am răzgândit, nu mai vreau. De mâine, nu mai merg la şcoală. Şi atunci, visul se termină. Dar revine peste câteva săptămâni, sau poate zile, într-un act dramatic perpetuu.

Ciudat sau ce?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

9 Comments

  1. “În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate […] Noroc cu existenta colegului meu Vlad, un om absolut fascinant, a carui prezenta parentala ne-a ghidat drumul spre viitor.” – See? Isn’t that better :)) ?

    Reply
    • Parentalul Vlad statea mai langa scoala. Nu venea din fundul Ostroveniului..
      Chiar asa, tu pareai mai mereu relaxat si fericit. Presupun ca nici cosmaruri din astea obsesive n-ai 🙂

  2. Da, cam stateam langa scoala (dimineata ne asteptam vreo patru pana sa aparem la ore).

    Relaxat si fericit nu eram, dar nu din motive care tineau de liceu (nu eram chiar fan Bacovia), ci din motive ce tineau de adolescenta si de toate idioteniile atasate perioadei.

    Am mai visat liceul, dar foarte rar. M-a pocnit insa si pe mine la un timp un cosmar cu o teza la mate si un altul cu ceva lucrare la fizica (aici chiar era “cosmarul” meu, in ciuda faptului ca profesoara nu-mi parea deloc amenintatoare – aveam insa o problema cu latura practica a fizicii predate in liceu si cu utilitatea ei :P).

    Reply
  3. Eu mă visez uneori la teza la informatică. Pe un 486 trebuie să rulez un program în Pascal. Îmi repet ca o mantră: “if … then… else… end”, vizualizez o schemă logică, se blochează compul. “Boldici, stai jos 5”.

    Coşmarul unei filoloage blocate 4 ani într-o clasă de info …

    Reply
    • Profilul meu a fost de mate-info. Dar la ce profa am avut, nu pot spune ca am facut info. Mai degraba scheme ilogice mazgalite pe tabla, in sala de festivitati din podul liceului.

    • Ba, eu pe profesori nu pot da vina. Colegii mei erau toți foarte buni, mâncau informatica, matematica, fizica. Deh, programatori.

      Noi am fost 2 rătăcite aterizate acolo printr-o nefastă întâmplare (numită mama :)))

  4. Visul nu este nimic altceva decat o alta stare a mintii. In starea “normala”, mintea construieste o realitate “concreta”, care permite organimsului nostru sa interactioneze cu lumea din care face parte.
    In starea de “vis” (in timp ce organismul, incl. creierul este in repaus/revizie tehnica) mintea nu doarme, ci isi creaza alta realitate, fictiva, adica o lume pur imaginara, construita din franturi de amintiri si sentimente puternice gen temeri, griji, dorinte, asteptari, iubire, suferinta, dragoste etc..

    Daca este sa interpretez visul acesta al tau, as spune ca treci printr-un nou examen. Faci lucruri care te solicita la maxim dpdv intelectual si nu ai siguranta ca vei reusi sa le duci la capat..

    Se pare ca ai nevoie de aceste visuri, ca sa poti termina calatoriile lu Pierre…:))

    Reply

Leave a Comment.