Leul și genocidul

Subiectul reacției umanității în social media este dezbătut constant și de multe ori pe un ton de reproș – unde ne e compasul și unde ne sunt valorile?

Social Media e absolut fascinantă tocmai pentru că arată reacții sincere, ieșite din tiparul lui ar trebui și nefiltrate de același proces mental care precedă un discurs în alt mediu.

De asta analizele de genul – cum vă puteți scandaliza când a crăpat un simplu leu dar nu ziceți nimic de miile de copii uciși în Siria – nu au niciun rost, pentru că reacțiile în Social Media se bazează pe un impuls sincer nu pe rațiune/logică.

Viralul este un subiect care mișcă omul într-un fel, îl bucură, îl șochează, îl distrează, nu contează cum îl mișcă ci că o face. O asemenea reacție sinceră depinde foarte mult și de dispoziția individului, de modul în care privește viața și așa mai departe.

Ce se întâmplă când zici cuvântul război? La ce te gândești? Imediat gândul îți fuge la victime, la atrocități, la tragedie – ești deja pregătit pentru orice cifră ar veni și, indiferent cât de dură ar fi numărătoarea celor uciși, impactul este mult diminuat de faptul că ai încadrat deja subiectul la război.

Ori impactul inițial contează enorm la viralizarea unui subiect. Un leu dintr-o rezervație omorât de un stomatolog are, chiar dacă par de-a dreptul sociopat când spun asta, un element surpriză mai mare decât faptul că într-un război se moare.

Și mai e încă ceva, lucru testat clar în Social Media. Dorința de a împărtăși și discuta un subiect ia naștere pe o plajă unde omul se simte confortabil – iar asta înseamnă că nu va răspândi subiecte pe care nu le înțelege (din punctul lui de vedere), subiecte care cer o discuție pe care știe că nu o poate susține și, iar aici ajungem la tema articolului, subiecte care îl marchează peste un prag de toleranță.

Nu îmi mai amintesc exact cadrul, dar acum câțiva ani s-a analizat o viralizare a două seturi de fotografii care aveau același subiect/calitate dar disproporția de succes online era masivă. Diferența era simplă – într-un set apăreau doar cladirile abandonate iar în celălalt apăreau și oameni/victime.

Fotografiile care aveau elementul uman au depășit pragul de confort de care vorbeam și au fost distribuite mult mai puțin.

Fără formulări pretențioase toată discuția ar suna cam așa – nu, majoritatea nu acordă mai multă importanță unui leu decât unui milion de victime, dar pe Social Media un leu e un subiect mult mai ușor de individualizat, discutat și viralizat decât un masacru. Masacrul e un subiect de presă și de altfel de discuție, Social Media se bazează pe o reacție sinceră și comodă, nu de calitate.

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

2 Comments

  1. Sunt total de acord cu ce srii, Vlad.

    Individualizarea a fost dintotdeauna solutia realizarii unui impact cat mai mare in constiinta colectiva. Individualizarea inseamna, printre altele, personalizare. Adica identificarea la nivel de unu la unu cu cel in cauza.

    De aceea se spune ca moartea unui om este o tragedie, moartea a 100 de oameni este o catastrofa, iar moartea a 1.000 de oameni este o cifra statistica.

    Statistica este rece si exterioara noua. Oricat am incerca, nu putem asocia 1.000 de oameni unui chip. De asemenea, catastrofa este ceva mai aproape de simtirea directa, dar inca insuficienta pentru o identificare exacta.

    Tragedia este insa usor asimilabila, are subiect pasiv identificabil si, mental, interschimbabil. Ne putem pune in locul victimei si in felul asta traim in cel mai mare grad un sentiment de empatie.

    Iar daca agresorul este si el individual, atunci reteta de succes in a atinge multe persoane este maxima. Intreaga simtire favorabila victimei se canalizeaza impotriva unui singur destinatar. Nu se pierde nimic din ura pe tinte alternative.

    In cazul dentistului in cauza, au fost intrunite toate conditiile ca el sa fie linsat (modern). Au ucis un simbol printr-o actiune identificata ca individuala si reprobabila pentru o masa critica de persoane. Ghinion. Are toate sansele sa iasa din orice business in care se poate asocia serviciul cu persoana care il presteaza.

    Reply
  2. In plus, social media iti ofera un simulacru de “proximitate spatiala si temporala”. Ai senzatia ca, daca toata lumea vorbeste despre un subiect, respectivul subiect e de importanta imediata (in unele cazuri, asta poate duce la coagulari bizare in jurul unor subiecte precum Joseph Kony).

    Reply

Leave a Comment.