Lâu, lăţuscă, lămulică

Această înverşunată cititoare de texte motivaţionale a la Luminiţa Moldovei şi-a descoperit menirea în viaţă:

Pentru că noi, oamenii, nu avem limite şi nimic nu ne poate opri. Orice vis poate deveni realitate. Trebuie doar să gândeşti liber. Ca ăştia de la ProTv.

Nu am ceva cu fetele rrrrrite. Mi se par chiar simpatice. Dar NU într-o meserie în care principala ta calitate ar trebui să fie dicţiunea! Şi, lăsând la o parte reverenţe inutile, am impresia că pe asta mică nu o prea ajută nici intelectul.

Nu te bagi moţ în turma de fătuci microfoniste, senină ca zâna zorilor, ca să spui “Ţei piei dei”. DE DOUĂ ORI! Eşti conştientă că mai ai ceva până să-l egalezi pe Demostene. Reformulează, fata taichii; repetă prima dată în cap întrebarea. Şi dacă porumbelul sună ininteligibil, păstrează-l numai pentru tine.

Dacă te-a ajutat soarta sau ai avut intrare într-o anumită poziţie (poate chiar mai multe poziţii), nu trebuie să insişti bălăcirea în troaca de penibil. Da, sună crud, dar Luminiţa Moldovei bate câmpii. Fiecare om are limitele lui. Unele fizice, altele psihice. Nu ne putem nega bagajul genetic. Aruncaţi pe foc toate elucubraţiile motivaţionale! Până nu ajungem o naţie de cântăreţi, jurnalizde şi fotomodele.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

6 Comments

Leave a Comment.