La pomana presei românești


Ieri, 3 mai, a fost Ziua mondială a libertății presei. A noastră ar fi împlinit 28 de ani, dacă nu murea la puțin timp după naștere. Nu avem motiv de aniversare, dar măcar de pomană.

Să-i dăm dreptul la virtuala alocuțiune domnului profesor-doctor Voiculescu Dan, mămicuța celui mai mare trust media din România:

” Astăzi, de ziua internațională a libertății presei, vreau să-mi exprim credința că nu am pierdut 3 ani din viață inutil.

Dragi oameni care lucrați în presă, iubiți-vă meseria și încercați să vă uniți pentru a avea în România o presă puternică, liberă și independentă.

Pentru asta, vă fac astăzi o propunere: concepeți și propuneți Parlamentului o lege care să interzică subvenționarea presei din alte surse decât veniturile care provin din activitatea de presă.”
(Sursa)

O presă liberă și independentă. O presă care se autofinanțează! Ce poate fi mai virginal și nobil în năzuință decât gândul domnului profesor-doctor, mămicuța gigantului Intact?
Dacă la pomana asta, aduc un castron cu căcat, în loc de colivă, se simte careva ofensat? Lumânarea stă la fel înfiptă.

Altă întrebare: Dacă fur niște milioane (nu știu câte, nenumărate) din bugetul statului și, cu o părticică din furtișag, deschid o presă (de ulei), înseamnă că am o afacere corectă? Presa mea în care am “investit” milioanele furate va produce doi lei și se va autofinanța, după câțiva ani. Suntem în regulă: puternică, liberă și independentă.

Altă întrebare: De ce toate presele românești au mămicuțe infractoare? Evident, nu pot fi puternice, libere și independente, dacă mămicuța nu a vizitat zdupul ori a fugit din țară.

Altă întrebare: Cum puteți, domnule profesor-doctor, să spuneți că ați pierdut 3 ani?! Lăsăm de-o parte prejudiciul de 60 mil. euro, mărunțiș la început de drum. Dar ați scris 11 (unsprezece!) cărți științifice în cei 3 ani – probabil cea mai prolifică perioadă din istoria geniilor contemporane. Și nu numai.

Altă întrebare: Pot să mai aduc un castron cu căcat?

Altă întrebare: La ce folos o presă compusă 99,(9)% din balast? Jurnaliștii de investigație, anchetele și informațiile brute, nealterate sunt o fărâmă insignifiantă din mass media românească. În rest, mi se explică ce chipurile nu-s în stare să înțeleg din informația brută. Sau sunt plimbat cu click-baits până trece ziua. Sau primesc divertisment cu eticheta de știre. 99,(9)% din ce vedem/auzim/citim la “știri” reprezintă interesul publicului, nu interes public. Trece prin noi ca berea prin vezică, habar nu avem peste 2 zile cu ce am pierdut timpul.

Ultima întrebare: Voi realizați că în România nu se întâmplă NIMIC? În afară de niște alegeri o dată la 5 ani (parlamentarele oricum nu ne interesează), de niște proteste și tragedii (tot o dată la câțiva ani), NIMIC nu mișcă. Totul este la fel, ne învârtim în jurul castronului. Putem să ignorăm orice știre românească timp de… de cât vreți voi. În maximum 5 minute, ne punem la curent cu tot ce s-a întâmplat și încă are relevanță. Normal că a murit presa.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş