Jos cu chiaburii!

O cumplită frământare națională fierbe mocnit pe subiectul pensiilor mari (bine, e mai extinsă – salariilor mari, vecinilor cu casă mare, băiatului ăla tânăr cu mașină șmecheră).

Aici intră în joc mentalitatea anti-chiabur, atât de adânc și de eficient săpată de comunism în mentalul pensionarilor de acum. Vedeți voi, în Epoca de Aur nu conta ce făceai și cum făceai în societate, că motive de invidie și ciudă nu prea erau.

Că erai frecător de mentă în cea mai inutilă slujbă din univers sau chirurg pe creier, tot parizer și pâine pe cartelă, tot dacie, tot televizor alb-negru(măcar la vedere, acolo unde conta)… și ce fericire, dom’le! să nu te simți prost că altu e mai important, învață mai bine, muncește mai mult, raiu’, raiu leneșilor, proștilor, ciudoșilor, raiul oamenilor mici.

Bineînțeles că și atunci erau bogați, nomenclaturiști îmbuibați cu lux și averi imense, doar că nu le vedeai expuse pentru toată lumea, plus că făceau parte dintre zei – iar averea zeilor e mult mai ușor de acceptat decât averea omului din societatea imediată.

Optica asta vorbește acum prin otrava vărsată imediat ce pensionarul nostru aude de o pensie de câteva mii de euro. Domnilor, cum e posibil? Eu să iau câteva sute de lei și ăla mii de euro? Huooooooo.

E extrem de distructivă atitudinea asta pentru că aduce în joc exact aceeași otravă care aruncă românul la credite pe care nu și le poate permite, aceeași otravă care face românul să prefere să nu câștige un leu dacă din asta vecinul câștigă doi, aceeași otravă care face șpaga motorul societății noastre.

Da, e normal să existe salarii și pensii de mii și zeci de mii de euro, că nu toată lumea vopsește garduri – unii au grijă de reactoare nucleare, alții salvează oameni, alții ridică economia destul cât să țină în spate zeci de mii de asistați. Și voi îmi spuneți mie că ăștia ar trebui să aibă pensii calculate după media sau minimul pe economie? Zău??

Problema e că gloata asta de anti-chiaburi e  nemulțumită de sume, de bogăția ăluia, nu dacă e pe merit sau nu.

Dacă omul e din mediu privat și  a plătit taxe cât o mie, 30 de ani din viață, nu e în regulă să aibă și pensie cât ăia o mie? Dacă omul a salvat o mie de oameni de la moarte nu e normal să ia o pensie din care să se vadă asta? Dacă omul a ținut deoparte de societate, cu riscuri majore pentru el și familie, câteva sute de criminali și interlopi, nu-i normal să ia bănuți mai mulți decât portarul primăriei?

Și eu sunt nemulțumit de multe din pensiile astea, nu pentru că există ci pentru că nu sunt meritate. Încă trăim într-o Românie condusă de baroni locali, interlopi afișați public, coruptă până-n măduva oaselor – dacă-mi povestești cum și-au făcut judecătorii/procurorii/polițiștii treaba în ăștia 25 de ani și cât de îndreptățiți sunt să aibă pensii care să reflecte pericolul meseriei și verticalitatea de care au dat dovadă, s-ar putea să te cred tâmpit.

Dacă pe asta s-ar concentra românul și asta ar penaliza – lipsa de merit și lipsa de profesionalism – nu să-l doară doar că ăla are și el nu, altfel ar arăta lucrurile, de la gunoiul de pe stradă până la cel politic. Dar nu, c-ar însemna ca românul să aibă un standard de merit/profesionalism ori așa ceva în țara lui merge și așa…

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

7 Comments

  1. Fix din motivul asta prind si spumele cu Soros si alte aberatii conspirationiste pentru minti fragile. Romanul de rand inca nu poate accepta ca ala de langa el, fraierul ala cu care se juca el acum 25 de ani in spatele blocului, a muncit mai mult, a vrut mai mult si a fost mai mult decat el, motiv pentru care acum conduce o masina de 40 000 de euro, o masina pe care o merita. Nu dom’le, sigur a facut ala vreo manarie, ca era un fraier la miuta… lua gol de la doi metri! E pe mana cu Soros!

    Reply
    • Exact.

      PS – adevărul e că ăștia slabi la miuță ar trebui totuși să plătească impozite mai mari :))))

    • În cele mai multe cazuri, proprietarii maşinilor de 40k sunt nişte hoţi. Evident că există şi excepţii, dar majoritatea formează tipare şi preconcepții.
      De exemplu, gândeşte-te în cazul nostru, la Vâlcea. Poate pragul de 40k e pretenţios, să-l coborâm la 20. Câţi dintre şoferii ăştia crezi că şi-au cumpărat maşinile din bani cinstiţi?
      E suficient să ştii două-trei cazuri care nu erau talentaţi pe nicăieri, nu doar la miuţa. După doişpe clase trase de păr, au rămas în Vâlcea şi conduc maşini de zeci de mii.
      Cum spuneam – este suficient să cunoşti sau să fi auzit de câţiva hoţi şi de nici un cinstit. Preconcepţia deja s-a format, priveşti suspect orice maşină scumpă de pe străzile vâlcene.
      Putem extrapola în cazul tuturor circumspecților. Fiecare a avut Vâlcea lui, mediul lui în care a crescut înconjurat de hoţi, piloşi, ţepari. În condiţiile astea, este foarte greu să-i mai acorzi cuiva prezumţia de nevinovăţie.

    • Dani: De acord cu tine, doar ca mentalitatea asta ramane adanc inradacinata. Ea functioneaza si in cazuri unde corectitudinea este mult mai probabila. Juniorul e suparat pe sef ca ala are masina de 15 000 de euro, in ciuda faptului ca omul are totusi 10 ani in campul muncii si ca masina aia a fost oricum luata in rate. Dar asa, sa fie… sa se dea la toata lumea sau sa se ia de la toti!

      Chiar si cand pleaca afara, romanii sunt convinsi ca “aia au mai mult, pentru ca sunt de-ai lor” (nu ca ai nostri n-ar munci oricum, doar ca rar o fac fara frustrari). Da, poate ca angajatorii favorizeaza angajatii din propria tara, dar asta nu inseamna ca tu, imigrantul care vrea sa demonsteze ceva, nu poti face nimic.

      Vad oameni inteligenti care se uita cu jind la intreprinderile franceze cu traditie, unde, daca directorul isi ia masina prea scumpa, angajatii fac scandal, obsedati ca se “sprijina inegalitatea”. Un socialism ieftin, vecin cu pseudocomunismul romanesc. Inca nu putem accepta ca exista sefi care au ajuns acolo pe merit, chiar daca nu sunt neaparat mai inteligenti decat noi (au fost insa mai orientati si au mers pe ideea de munca inteligenta, nu de munca in toate directiile).

    • mai mult de atât, e o practică stabilită în administrație/politică să nu se aducă oameni prea bine-pregătiți și prea inteligenți în birouri – sunt periculoși pe viitor, amenință posturile grase…

Leave a Comment.