Invazia cracilor lungi

„Sticla” e a cracilor lungi, a decolteelor generoase, a sfârcurilor scăpate din greșeală peste bluză, a tot ce înseamnă piele de fufă expusă. Uite-așa, oriunde mă uit, e cu Biance, Daniele, Simone, Monice, smârțe, tâmpe, ieftine cum era margarina odată…

Și nici măcar nu e un accident ci o evoluție normală a televiziunii îndreptată, ca orice lucru care se respectă în capitalismul sălbatic, spre atotputernicul ban. Realizatorii tendrului se ascund, rușinați de ce publicul îi obligă să producă pentru a fi competitivi, în spatele frazei magice care le ridică de pe umeri orice responsabilitate ”asta vrea poporul”.

Da, sigur la un moment dat s-au înroșit telefoanele prin redacții și toată lumea a cerut tâțe, revelioane cu romi ca tema principală, talk-showuri de divertisment cu centuriste, s-au făcut zeci de petiții și s-a și ieșit în stradă pentru asta. Zile în șir zeci de mii de români au scandat ”vrem craci, vrem craci”, motivând că pentru asta au murit tinerii la revoluție. Televiziunile au cedat, cum să te opui unei națiuni atât de unite?

Sau poate nu a fost vorba de un tumult social care a luat pe sus trusturile media ci de ceva mult mai simplu – margarină ieftină, că tot vorbeam melancolic despre asta. Când te uiți la americani, așa cum au făcut ai noștri după revoluție în orice a ținut de showbiz, media și online și vezi că acolo audiența vine din – hai să numim generic segmentul – troacă, faci și tu ca omul de afaceri niște calcule.

Cum ieși mai bine?
Cu o echipă de profesioniști bine ancorați în orice domeniu ar acoperi, cu anchete, reportaje, știri săpate până la esența problemei, interviuri dure și talk-showuri cu tematici vitale, divertisment cu texte bine scrise și actori unu și unu, cu formate decente și orientate spre clasa medie și mai sus?
Sau cu niște saltimbanci agramați cu glume de autobază că atât le permite IQ-ul să scoată sau să fure, cu o turmă de pipițe care abia pot să articuleze două cuvinte dar scot la înaintare tot ce au în posesie cu o dezinvoltură supremă și cu o tonă de conținut ce poate fi înțeles cu ușurință și savurat printre balele ce se scurg pe podea de ultimul idiot al țării?

Și uite-așa te hotărăști matale, ca om de decizie în media naționala, că ar fi bine să construiești un viitor glorios cu opțiunea a doua, mult mai ieftină, care nu necesită să pregătești, să plătești și să crești profesioniști de valoare. Și-ncepi frumos s-aduci manelele, scandalul și fundurile cu kilometraj dat peste cap în prim-plan până când ai înlocuit totul cu spoiala asta de doi lei, ca apoi să plângi în pumni cum nu te lasă audiența incultă să produci valoare deși în spatele culiselor arunci scurt și profesionist un ”n-are tâțe, nu e bun” de câte ori ți se aduce un material mai de doamne-ajută.

Rezultatul? O invazie de craci, de vedete scoase in noroiul trecutului dintr-un pat în altul pentru un pateu și-ajunse brusc să facă același lucru pentru X5-uri, carieră dom’le!
Nu mai pot, nene, de atâtea vedete din astea. Sunt peste tot, oriunde dau, orice citesc, pe oriunde mă uit, numa’ craci și ce s-a mai întamplat cu respectivii craci în noaptea trecută. Cu interviuri, poze, acuze și tot tam-tamul și asta chiar nu înțeleg.

Ca orice barbat și mie imi place o pereche de fese, prezentate frumos într-o lumină de studio invăluitoare sau o pereche de sâni tari ca piatra de moară, tresărind ușor în razele unui reflector de ultimă generație. Da de ce trebuie să mai și vorbească? Să se descoasă pe care căldarar, ajuns om de afaceri, l-a fentat de-o partidă de sex și un bolid de lux? Să se investigheze de ce mă-sa nu mai are patrunjel și își schimbă butelia doar o dată pe lună?

Peste puterile mele. Mai deunăzi imi zice una ”cum, nu știi ce s-a întâmplat cu mama lu’ Monica?”. Mă panichez scurt, mă-nverzesc instant și mi se-accelerează cordul ca la curse, gândindu-mă la una dintre prietenele mele vechi, de-i zice Monica. Nu era vorba de ea, ci de fosta columbeancă…
Nu-mi ajunge că toate numele astea de toante sunt prezentate ca și cum ar fi inventat ampicilina si leacul pentru prostie. Nu-mi ajunge că multe sunt strâmbe și uzate de nu-nțeleg cum mama naibii s-ar uita careva la ele, pe sticlă sau în realitate. Nu-mi ajunge că nu pot să ma întorc fără să mi se bage pe gât, înainte de a putea închide gura, ce a mai f….t sexy nu-știu-care. Nu, acum trebuie să știu și ce a facut mă-sa, sor-sa, unchiu’ și cumnatul ăla gras și cu lanț la gât.

Bine c-a plecat vară-mea din țară acum câțiva ani (în US of A, of course, bineînțeles, de ce mai întrebați?) că la cum merg lucrurile, sigur aveam o armată de paparazi în fața geamului care să țină lumea la curent cu ce face ilustrul văr al inventatoarei, fashion guru și self made woman, fesului lui Băsescu.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

9 Comments

    • parca-l vad pe Dani trezindu-se dimineata, purtand neglige-ul din zborul deasupra unui cuib de cuci, cum incearca sa o sugrume el pe sora Ratched…:-)

Leave a Comment.