Invățământul românesc pe scurt și 6 puncte de plecare

Prea mulți – problema nu e că avem prea mulți studenți în învățământul superior, o țară de doxați nu o va duce rău din cauza asta ba dimpotrivă, iar frica asta cu nu are cine să ne lege ciubotele după aia n-are acoperire reală.

Problema e că nu merită să fie acolo, marea lor majoritate intrând la facultate mult sub nivelul necesar și, mai grav, ieșind fără mai nimic în plus. Diploma e goală și asta e de fapt boala acestui sistem.

Învățământul superior ar trebui să cearnă elitele, că de aia îi spune superior, acum însă tot ce face este să producă hârtii pe bandă, hârtii care nu contorizează o valoare reală ci doar servesc de fițuică în CV.

Mediul universitar nu mai are filtre nici la intrare nici la ieșire.

Copiatul e regula – s-a copiat dintotdeauna la noi iar cei care sar în sus că în învățământul comunist nu se copia au o memorie tare scurtă. Orice sistem care pune accentul pe culesul informației mecanic fără ca punctul de vedere al elevului să fie necesar va împinge spre copiat.

Din păcate asta, cuplată cu factorii de care o să vorbim mai jos, a dus la copiat ca la un mod de a trece prin școală. Dacă înainte se copia când picai pe lângă subiect, se copia la câteva materii văzute drept neimportante, dar acum se copie la tot și la toate. Și cei care fac asta sunt exact majoritatea de care vorbeam că nu au nici interesul nici nivelul pentru studii reale, iar ăsta e modul lor de a suplini aceste lipsuri.

Interes minim – diferența masivă între perioada comunistă și cea de azi și totodată motivul principal pentru dezastrul din pregătirea generațiilor actuale este lipsa de interes.

Cine nu vede legătura între mizeria clasei politice, promovarea generală a non-valorilor, succesul financiar bazat pe șmecherie și relații și căderea în gol a învățământului, e orb. Tinerii sunt asaltați de modelele reale ale societății iar ce ai în cap și cum te exprimi nu mai e un indicator de succes.

Din păcate interesul minim al elevilor este dublat de cel al părinților și cel al profesorilor. Schimbarea de mentalitate a părinților este pentru mine incredibilă, mai ales ținând cont de generațiile din care fac parte, cei care ar trebui să aibă încă scara veche de valori. Sunt chiar mai agresivi decât copii când cer note fără acoperire și susțin copiatul ca normal.

Sunt conștienți că pregătirea nu mai contează, hârtia și relațiile în schimb da.

Profesorii sunt între ciocan și nicovală. Copii din ce în ce mai puțini, presiune pe post din ce în ce mai mare.

Când te întrebi cum ajung semi-analfabeți la liceu, cine i-a lăsat să treacă, ce e cu bătaia asta de joc și cum se poate așa ceva, trebuie să înțelegi că nici măcar nu e vorba de cât de mică e leafa ci de leafă în sine.

Ce să faci? Să-i pici pe toți dârlăii ăștia care nu-nvață nimic? Să rămâi fără catedră, fără salariu, fără loc de muncă? Asta după ce te scuipă părinții revoltați, îți iei palme de la inspectorul al cărui nepot l-ai trimis un an înapoi și așa mai departe…

Ai instrumentele să pedepsești elevul care nu vrea să învețe dar dacă le folosești te pedepsești și pe tine…

Ăsta e de fapt imaginea completă a sistemului nostru de învățământ:

o societate care nu recompensează studiul

– generații care urmează modelul de șmecherie și trișat pentru a-și construi viitorul

– părinți care susțin același model

– profesori puși în situația de a fi plătiți puțin pentru a tolera dobitoci sau deloc și a-și căuta altă slujbă.

Soluții?

Școala poate să schimbe societatea în câteva decenii prin educația generațiilor următoare dar trebuie să nege modul actual de a face lucrurile. Cu toată tragedia și dramele căcăcioșilor ăștia mici care nu pricep că nota aia trebuie să aibă cât de cât tangență cu ce au în cap și cu suferința și spumele căcăcioșilor mai mari care se dau cu curul de pământ cât le lipsește o țară corectă dar se bat pentru furtul odraslelor, băgatul de camere la BAC a fost singura, singura măsură pozitivă de după revoluție într-o mare de schimbări stupide.

Altele?

1. Contracte pe promoție cu profesorii de la clasa I la universitate. Ai clasa de 30 de elevi la început, ești plătit la fel și slujba nu îți e în pericol dacă peste 3 ani clasa aia are numai 5 elevi că restul nu au învățat. La fel și cu studenții.

2. Camere de supraveghere și scos din învățământ al supraveghetorilor în caz de fraudă la examenele naționale și la admiterea/licența în facultățile de stat. Da mă, examene pe bune și fără milă. Voi chiar nu vă temeți de medici nepregătiți, de profesori agramați și așa mai departe?

3. Examenul de licență la universitățile particulare susținut cu cei de la stat. Trei examene cu promovare dezastruoasă și închis universitatea. E o mafie cumplită în domeniul ăsta la care distinșii noștri profesori universitari de stat participă fluierând și-și îngroașă buzunarele senin chiar dacă știu că umplu țara de diplome goale și fac rău chiar studenților pentru care sunt plătiți de buget să-i învețe…

4. Dacă-s pe bune, modul în care se dau examene și pe care ministerul îl schimbă de zici că acolo ar fi problema, nu contează. Ce îi înveți însă da – accentul pe practic, pe individ, pe dezvoltarea gândirii individuale, pe acumularea cunoștințelor necesare nu generale de la un anumit nivel încolo – toate astea chiar contează.

Și asta chiar trebuie schimbat.

5. Poate una din cele mei dezgustătoare lucruri cu care m-a izbit pe mine mediul universitar a fost mizeria unor profesori. Subiectivism, relații, nesimțire față de elevi erau și în generală și în liceu dar când te aștepți la un corp de profesori extraordinar ce vor da țării următoarea generație de magistrați și întâlnești un decan obișnuit să arunce cu notele din burtă, să pice omul că nu-i place fața lui spunându-i asta deschis, nu are cum să nu te scârbească.

Și asta chiar trebuie schimbat. Profesorii de genul ăsta trebuie dați afară și este necesar un proces și un organism real care să poată face asta.

Notarea este un aspect crucial al relației dintre profesor și elev iar când e murdărită de lipsa de considerație și etică a profesorului efectele sunt dure și permanente când e vorba de modul în care cel învățat percepe valorile pe care le învață.

6. Autonomia universitară să fie limitată la bunul simț. Când vezi că ea a fost folosită pentru a transforma universitățile în afaceri groase pe banii statului trebuie să intervii.

– locuri la zi corelate cu locurile de cazare decentă (doar un mod obiectiv de a mai tempera buluceala asta pe mii de locuri fără acoperire în piața muncii).

– locurile cu taxa maxim jumătate dintre cele la zi (la fel).

– examen de admitere obligatoriu. Admiterea cu dosar este cea mai infectă metodă de a sprijini frauda înainte de admitere și nu are acoperire nici dacă bac-ul și notele din liceu s-ar pune absolut corect.

Testul este foarte simplu ia o lucrare notata cu 9,25 de un profesor și dă-o la alte licee la corectat, ai să vezi diferențe pentru fiecare profesor. Atâta vreme cât notele de liceu și BAC nu se pun pe teste grilă ele nu sunt la fel. Nu, nu iei 10 la Popleaca la fel cum iei la ăl mai bun liceu dintr-un oraș mare iar să pui egalitate între ele e o mârșăvie.

Lasă oamenii să concureze direct, pe materiile cu importanță pentru facultate și dacă ăla din Popleaca e mai bun îi va da flit orășeanului, dacă nu nu.

Și asta chiar trebuie schimbat.

Învățământul românesc este o epavă iar astea sunt doar puncte de plecare…

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

5 Comments

  1. Nu-mi vine sa cred ca Einstein a avut dreptate cind a spus ca va venii o generatie de total analfabeti si dupa cum vad inca nu am ajuns acolo .Sper sa nu- i apuc in viata asta !!

    Reply
  2. Nu stiu daca asta este citatul la care faceti referire, stimata Maria Magyari, dar e demn de retinut si corespunde realitatii din scoala de astazi: “Mă tem că într-o zi, atunci când tehnologia va depăşi umanitatea noastră, lumea va avea parte doar de o generaţie de idioţi.” (Einstein)

    Reply

Leave a Comment.