Imposibilul vot…

Maine este o zi de sarbatoare pentru foarte multi romani. Unii se vor bucura ca merg în sfarsit la vot, participand astfel activ la destinul tarii, altii isi vor exercita libertatea de a nu merge la vot, pentru a nu fi umiliti inca odata de dreptul de a alege raul cel mai mic.

Mai sunt si cei care pur si simplu au altceva mai bun de facut, cum ar fi sa nu faca nimic. Ca de aia e duminica.

Eu nu fac parte din nicio categorie.  Fiindca nu am drept de vot.

Cu toate ca m-am nascut in Timisoara, nu am cetatenie romana. Am fost vandut de Ceausescu pentru ca. 700 DM statului german, care a investit in mine, in educatia mea, in formarea mea ca om. Doar pentru ca eu sa ma intorc in Romania, in calitate de cetatean german, care a ales sa plateasca impozite si taxe in Romania.

Da, as fi putut si probabil inca mai pot solicita cetatenia romana inapoi, dar mi-e o lene ingrozitoare sa ma plimb pe la ambasade, sa dau declaratii si sa completez formulare.‎ Mai ales ca nu-s patriot, nici roman, nici german.

Daca nu stiti inca cu cine sa votati, priviti acest video poate va inspira…

 

 

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

5 Comments

  1. Ce ironie reprezinți tu, Hary 🙂 educat şi crescut de statul german te-ai întors în Romãnia.
    Eu deşi am rădăcini foarte puternice aici stau cu bagajele la uşă şi aştept un curaj nebun. Sau pe ponta preşedinte. Aş vinde apartamentul şi maşina şi m-aş duce în Australia. Mama deja plânge numai când aude cuvântul. I-am promis că ptr început mă opresc în Europa apoi mai văd.

    În Timişoara deja nu mai am cu cine bea o cafea. În Bayern pe de altă parte …

    Mi se pare destul de trist. Şi nici măcar n-aş pleca de rău, ci de oboseală.

    Reply
  2. Ma refeream la articolul meu precedent, intitulat “Mâine mă voi bucura”, care este despre sarbatoarea votului..

    Iar al tau incepe: “Maine este o zi de sarbatoare pentru foarte multi romani. Unii se vor bucura ca merg în sfarsit la vot, participand astfel activ la destinul tarii”

    Titlul meu e identic cu introducerea ta. Dar pe urma se opresc asemanarile. Al tau devine confesional, iar al meu culinar :))

    Reply

Leave a Comment.