Idei de weekend pentru bucureşteni

Parcul Naţional Comana, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Giurgiu. 25.000 de hectare pentru plimbări, pescuit, floricele, căprioare, păsărele.

Cu ocazia asta, am încălecat din nou monstrul cu două roţi. A fost mai blând ca data trecută. Bine, nici eu n-am mai dat de pământ cu Newton, Darwin şi toate teoriile lor răsuflate.
comana1

20151115_132511_1
20151115_162024
20151115_160519

S-a întâmplat ceva interesant şi la unul dintre restaurantele parcului (nu cel grecesc, ălălalt). Cică a fost personalul plecat prin Franţa la un schimb de experienţă. Prima bere mică şi caldă a venit destul de repede:

– O vreţi în pahar? întreabă stăpânul berii, cu accent parizian (de la parizer)
Mă uit spre pahar, mă fâstâcesc vreo 2 secunde cu buzele unduite şi scot un “nu” scremut. Dar din suflet. Cam cum mugește o vacă răguşită.

Se uită şi stăpânul spre pahar – taman bine, bătea o fantă de apus fix pe noi – vede că e plin de praf şi zoaie, caută rezolvarea:
– Mda…sunt plecaţi colegii mei, nu prea e aşa curat paharul ăsta. Mai bine o beţi din sticlă.
Ce puteam să mai zic? Chelnerul nostru, stăpânul nostru.
– Da, e ok. Din sticlă îmi place.

A doua bere mică şi caldă a venit după 30 de minute de la comandă. Şi asta după ce i-am făcut semne disperate stăpânului că mor de sete.

N-am primit furculiţe, şerveţele şi alte fiţe din astea. Tocăniţa de vită a fost în regulă, aia de pui amară şi sărată. Ceea ce este de apreciat. Au scăpat bucătarii vreo vânătă mai amară – se poate întâmpla oricui – şi ca să mascheze gustul de fiere au turnat un kil de sare. Hei, foarte frumos din partea lor! Oamenii şi-au dat silinţa.

Costă 12 lei suta de grame de cartofi prăjiţi, dar măcar te simţi boier. Mai trecem pe la ei şi altă dată.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.