Huruiam răpciuni pe gât

Sfârşit de septembrie, când îţi plâng norii cu leşie în gât până te sufocă. Şi te lasă cu fruntea vânătă, umflată peste ochii sparţi de înecat. Nu te plânge nimeni; în liniştea asta de răpciune mucedă nu ştii dacă ai asurzit sau tot în jur este mort.

Ridică-ţi mucii de pe caldarâm,
Nu mai suge ţigări ghemuit.
Închide ochii, să te naşti pe un alt tărâm.
Aici s-a sfârşit:
Nimic de simţit, nimic de trăit.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.