Hunger Games 2 – Jocurile Foamei Sfidarea

Surprinzător de bun, la modul serios. La prima parte m-am uitat cu îngăduință, așa de relaxare adormită… un fel de copiii lui Rambo prin pădure, pac-țac, alea alea, happy final poetic, gata filmul.

Partea a doua în schimb duce personajele la un total alt nivel, intriga e pe mai multe planuri, atmosfera e construită perfect, tensiunea chiar se simte, filmările sunt foarte bune, decorul la fel – bun, dom’le.

Poate sunt influențat și de faptul că mă așteptam să văd ceva la fel de palid ca prima parte dar chiar mi-a plăcut. În afară de ultimele 20-30 de secunde, alea m-au enervat cumplit și mi-au stricat toată bucuria.

După ce ai construit așa de bine două ore și de ce îmi dai în cap exact înaintea genericului, nici măcar nu e vorba de final ci de post final.

Nenea regizor, ca să știe telespectatorul că personajul va face omletă e de-ajuns să-l arăți că bate niște ouă cu tigaia lângă el. Nu e nevoie să: toarne ouăle în tigaie, să aștepte până se face scrobul, să-l pună pe farfurie, să vină cu farfuria la cameră și să zică ”vedeți, am făcut omletă”.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

Leave a Comment.