Halucinanta capră a vecinului

Sănătatea și educația sunt copiii schilozi ai bugetului nostru. Cum s-a prins clasa politică de ușurința cu care pot controla răbufnirile vocilor din domeniile astea și a înțeles că frica de a-și pierde slujba, că-s bani puțini dom’le la buget, e mai puternică decât dorința de a fi plătit decent, cum a făcut praf bugetele celor două sisteme.

Cum e, în condițiile în care, fără nici urmă de îndoială, personalul medical și didactic e cel mai prost plătit de buget în raport cu valoarea muncii pe care o prestează pentru societate, să auzi o asistentă medicală discutând cu ranchiună despre salariul unei învățătoare?

” Păi are 2000 de lei salariu…”

2000 de lei, cu 30 de ani vechime în spate, e o mizerie mizerabilă.

”Păi ia cadouri”

Zău, o asistentă medicală se plânge că cineva ia ceva în plus. Tocmai ea, unde bacșișul și atențiile îi fac salariul suportabil…

”Păi câștigă și din meditații”

Meditațiile înseamnă muncă și ea dacă ar face teren ar câștiga în plus.

Toată conversația mi s-a părut reprezentativă pentru românul tipic – omul se simte mizerabil dacă cel de lângă el o duce mai bine, iar viața e mai frumoasă cu aceeași bani dacă vecinul e la fel de pârlit. În loc să caute soluții pentru el, scuipă înveninat că altul se descurcă mai bine.

Halucinanta capră a vecinului, una din chestiile cele mai distructive ale românismului. Când mă gîndesc numai la câte investiții s-au refuzat pe motiv că fac ăia bani pe spinarea noastră (deși spinarea noastră ar fi câștigat și ea) sau câți angajați își bat joc de munca lor pe motiv că șeful face prea mulți bani.

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

Leave a Comment.