Gray în sus, Gray în jos, cu toate cele 50 de umbre

Cartea:

Multe, multe lucruri ne învață pe noi, aspiranți la marele succes literar, 50 shades of Gray.

Primul ar fi că nu e nevoie să scrii foarte bine ca să ai succes, nici măcar nu e nevoie să scrii decent, la naiba, nici măcar nu e nevoie să nu scrii absolut mizerabil.

Și da, indiferent de părerea criticilor, sau a oricărui om care a citit o carte adevărată în viața lui, 50 shades of Gray e un succes de proporții mitice. Citit în 52 de limbi, adaptat pentru marele ecran, subiect de știri și pe buzele tuturor cel puțin un an de zile, nu e nevoie să zici mai multe.

Lucrul ăsta se extinde asupra personajelor, intrigii, ideilor, imaginației. Se pare că niciuna din chestille astea nu e absolut necesară.

Al doilea e că dacă vrei să fii citit poți să scrii liniștit pentru public și să ignori complet lumea literară bună și standardele ei. Nu e însă așa de simplu cum pare, însă e cheia succesului pe bază de recomandare între prieteni. 50 shades a țintit comunitatea perfectă pentru așa ceva – femei sărite de 30, măritate, probabil plictisite și cu un gol în stomac și o vulnerabilitate completă când vine vorba de romanță și sex din pasiune.

Practic, 50 shades a răspuns unei cereri furibunde de magnitudinea căreia, până acum, cam nimeni nu-și dădea seama. Autoarea și-a săpat liniștită o fântână îm mijlocul ogrăzii și a dat de petrol. Ca la orice produs, găsești o nișă unde cererea e foarte mare, ai dat de aur.

Al treilea e că trebuie să încerci. Sigur, șansele să scrii în halul ăsta de prost și să devii best-selling author sunt aproape zero, dar dacă tu ești picătura aia din ocean?

Să vedem totuși și partea bună a lucrurilor din pictura unei mizerii scrise la nivel de copil de 10 ani, cu stilul unui șofer pe combină – toată lumea citește. Dacă citeau doar cei obișnuiți cu literatura bună, cartea asta murea la 2 minute după publicare. Toată lumea citește și ăsta e un lucru bun.

Al patrulea e că publicitatea negativă e publicitate. Cu o nuanță totuși: e vorba de un produs ieftin, fără vreo utilitate sau un rol practic. Nu ne-apucăm acuma să sperăm că publicitatea negativă ne va aduce clienși la servicii, produse scumpe, produse utile, produse pe care le folosim să facă ceva.

Și încă ceva aici, publicitatea negativă trebuie să fie destul de furioasă încât să-ți trezească interesul. Măi, dar cât de proastă poate să fie? Criticile au fost furibunde iar asta a stârnit interes, buzz în jurul cărții. O iau să văd cît e de proastă a avut cam aceeași putere cu o iau pentru că vecina mi-a zis că s-a udat toată citind-o (amazon – 13000 cu 5 stele, 7000 cu 1 stea).

Filmul

N-are cum să fie mai prost decât cartea. Coloana sonoră superbă, da superbă.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

11 Comments

  1. Nu-mi place eroina (presupunând că e asta din trailer), da’ deloc. Încercănată, fără personalitate, arată ca o oaie înainte de tăiere. Grey, dacă ar fi fost Johnny Depp, să zicem că ar fi putut fi tolerat. Protagonistul din trailer pare doar un manechin fără expresie.

    Reply
    • Rectific: personajul nu ar putut fi tolerat nici dacă era interpretat de Johnny Depp. Înțeleg că-i şi violent (pe lângă altele).

    • Mna, deja au apărut părerile “psihiatrilor” despre film şi zicea unu’. Oricum şi masochismul ăla sexual pe lângă o doză de violență ascunde grave probleme psihice până la urmă. Cam aiurea să devină Grey prototipul bărbatului ideal.

    • Pai pe ce lume raiesti, fata draga ? Nu te-ai prins ca femeile se isterizeaza tocmai fiindca….genul asta de barbat il considera cel ideal ? Ce naiba, e greu de ghicit ?!

  2. Ce ne spun isteriile in masa ale femeilor din Romania, referitor la Nymphomaniac si Grey asta, acum ?

    Ca toate sunt niste nimfomane si niste materialiste. Punct.

    Reply

Leave a Comment.