Globalizare

Mă gândeam eu așa gânditor în ce lume fără granițe trăim… cum ne vin toate la nas cu internetul ăsta, că e vorba de cultura omenirii sau rețete de pui copt de la papuași, cum în două clipe putem vedea cum e vremea în Palau sau ce mai fac maimuțele din Tibet, cum îi pot arăta Ioanei șpe mii de desene animate, animăluțe și prostioare…

*

Mergem ieri să-i arătăm renii Moșului. Nu erau reni ci lopătari, dar maică-sa nu s-a putut abține așa că a făcut o paralelă cerb-ren-sanie-moș crăciun – destul de reușită după umila mea părere. I-a explicat care sunt fetele și care sunt băieții, cum mănâncă mititeii porumb, fân și ocazional câte un biscuit (mai ales dacă Ioana îl toacă pe taică-su la cap ”dă biscu biscu să pape”). I-a zis mămica și cum se joacă și care-s puiuții, a numărat petele de pe căprioare și coarnele de pe cerbi , a scornit povești peste povești, ce mai i-a turuit gura fără pauză până când am plecat că-i venise ora de culcare la mititică.

*

Seara o punem să ne povestească ce-a văzut sau ce-a făcut deosebit în ziua aia, unul din multele lucruri care ni se pare nouă că ajută la dezvoltarea micului geniu și care ne face de multe ori să ne topim de drag auzind-o cum deapănă…

– Iesit în olaș, văzut macați (ieșit în oraș, văzut mascați)

– Așa și după ce a venit tata?

– Mers mașina.

– Unde-am mers cu mașina? Ce-am văzut?

– Lebăda!

– Da, mami, lebăda. Și mai ce?

– Țustele.

– Câte rățuște?

– Duouă!

– Și ce-a mai văzut, Ioana?  Cine papă porumb?

Începe să zâmbească cu gura până la urechi mititica semn că știe foarte bine ce o întreabă maică-sa și că cerbii i-au făcut o impresie deosebită, iar poveștile iscusite ale maică-sii i s-au întipărit bine în minte.

Cristina se uită victorioasă înspre mine (privire ce se poate interpreta uite ce bine a reținut copilul și cât s-a bucurat, degeaba făceai mișto de câte detalii îi explic despre cerbii/renii lui Moș Crăciun) și apoi o mai trage odată de limbă.

– Lebăda, rățuștele și? Și, Ioana, și?

– CANGURUL! – face fiică-mea crăpând de mândrie.

Figura nevestei absolut și eminamente priceless. Ce ți-e și cu globalizarea asta dom’le…

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

5 Comments

    • Păcat că unii părinți (tați) s-au lăsat de băut după o vârstă.
      Cam cum ar fi să te-aștepte nevasta și aia mică până la 3 dimineața și-n timp ce tu, abia ținându-te pe picioare, intri în propria casă (sperând că ai nimerit-o a treia oară) să auzi din gura lor următoarele:

      Soția: Uită-te la el în ce hal vine acasă nesimțitul. E patru dimineața și e beat ca… ca… ca…
      Copila: … ca renu, mami!

      Și tu te prăbușești la podea emoționat până la lacrimi bucuros că ți-ai educat copila în spiritul sorbăutorilor de Crăciun.

    • Alea-s pentru tineri flăcăi, măi, nu pentru pater familias serioși ca mine… auzi la el, să vin rupt acasă la copil, păi se poate??

Leave a Comment.