Geniu neinteles…

Bookfest, 1 iunie, in drum spre casa.

Avionul spre Timisoara are 20 de minute intarziere. La poarta de imbarcare s-a format o coada destul de lunga. Eu sunt al treilea in rand, in spatele meu cativa zeci de pasageri.

Vine o doamna ceva mai in varsta decat mine si se pune fix in dreptul meu. Ma uit la ea dintr-o parte, nu zic nimic. Lasa, sigur o sa-si dea seama ca ‎mai sunt oameni in spatele meu, imi spun in gand. Nu isi da seama. Eu incerc sa ignor situatia penibila, preferand sa nu ma bag in seama. Pana la urma nu e problema mea. Mai stii, poate-i spune altcineva din spatele meu ceva de dulce. Dar nimeni nu zice nimic.

Incepe boardingul. Prima persoana trece, urmeaza a doua si in timp ce ma puneam in miscare, hop, buldozerul se inghesuie in mine incercand sa ma dea la o parte din calea lui. ‎Pfua, ce nesimtire crunta!!

Nu ma las, o imping ferm inapoi si-i spun calm, zambind: ati vazut unde este coada, nu-i asa?

In secunda doi, se pune asta pe cotcodacit, ca sa o auda si tanti de la Tarom, care se ocupa de boarding: „Eu am Business Class, eu am Business Class! Nu-i asa ca am voie sa fiu in fata, doamna?“

Si dupa ce duduia de la Tarom i-a raspuns afirmativ, a continuat uitandu-se la mine triumfand: “stati linistit, ‎nu aveam eu tupeul sa ma bag in fata, daca nu aveam Business Class.”

Am zambit ironic, dandu-i de inteles cat de penibila este.

(Just for the records: privilegiul la boarding pentru cei cu Business Class, ar fi existat doar daca am fi urcat direct in avion. In cazurile acestea si numai atunci, pasagerii premium (business, first class, senator etc…) sunt primii chemati la boarding. Doar dupa ce ei sunt in avion, se da drumul la categoria Eco si standard. Insa in conditiile in care urmeaza sa urci intr-un autobuz, care duce toate categoriile de pasageri la avion, e de porc sa te bagi in fata la boarding).

Am urcat in avion si am luat loc la categoria plebe, în randul 5, la culoar. Locurile de Business Class se afla in primele trei randuri. Sunt curios unde se va aseza Printesa Svein si o astept sa treaca pe langa mine. Nu vine. Ma uit inapoi si o vad pe randul 6, fix in spatele meu.

O iau in vizor, ea se uita la mine cu ochi mari, pregatiti de razboi. Ma pufneste rasul si intimidata de reactia mea, se uita brusc in alta parte. Pe fata ei am putut citi acel soi de mandrie indaratnica, atat de tipica geniului neinteles, de natura danubiano-carpatina.

Mi-a amintit de expresia doamnei Guseth, de la audierile fatidice.

Geniu neinteles

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

1 Comments

  1. In opinia mea asta e una din cele mai mari greseli pe care le facem zi de zi( mereu imi propun sa iau atitudine, dar pana acum…sufletul)
    Adica : nesimtitii trebuiesc executati pe loc, pt. ca sunt niste vite proaste, pe care doar cand le pocnesti intre coarne cu un levier le poti convinge.
    Avem tendinta sa consideram ca toti oamenii apartin aceleiasi specii…ti-ai gasit.Nesimtitii sunt o specie aparte, mutanta, rezistenta(imuna) la ironie, sarcasm ,etc.Pt. “doamna” respectiva era mai important sa se bage in fata,prioritatea nr.1,inaintea respiratului.Daca nu gaseste o coada la care sa intre in fata,degeaba s-a mai trezit.
    Multa lume considera ca eradicarea coruptiei este un fel de solutie generala.Eu cred ca in primul rand ar trebui sa ne ocupam de starpirea nesimtitilor.Sigur ca banii mai multi in buzunar (ca efect al diminuarii coruptiei)ne fac viata mai buna, in sensul ca putem cumpara lucruri,dar ce faci in situatia mai sus mentionata?eventual sa o scuipi pe frunte si sa-i lipesti o bancnota,iei un microfon si-i faci si o dedicatie:pt toate doamnele care are valoare, se stieee!

    Reply

Leave a Comment.