Gândește, bă, că nu costă nimic. Pe naiba nu costă.

De un milion și jumătate de ori am auzit îndemnul ăsta – ”Gândește, că e gratis”.

Nu e. De fapt, e unul dintre cele mai scumpe lucruri din câte poți avea pe lumea asta.

Costă timp, enorm de mult timp investit în tine, de pe vremea când ești un gândac bălos, crăcănat de pampers până când ești un tânăr rebel, crăcănat de figuri. Fiecare poveste citită la culcare, fiecare joc desfășurat în mijlocul camerei, fiecare cuvânt explicat, fiecare întrebare limpezită, toate îți construiesc mintea.

Fă un calcul și vezi cât l-ar fi costat pe angajatorul părinților timpul petrecut de ai tăi sădindu-ți semințe de gând…

Și bani, enorm de mulți bani investiți în cutii pline cu jucării care să-ți stârnească imaginația și să-ți clădească o lume întreagă între mânuțele tale, în cărți, manuale, rechizite, uniforme, taxe. Adună-i pe toți și mașina aia prea scumpă, la care a visat tac-tu o viață, devine dintr-odată un chilipir.

Nici n-am ajuns la timpul și la buzunarul tău. Toate astea sunt degeaba dacă nu te folosești de ele, dacă în loc să-ți deschizi mintea la ce ți se oferă preferi să ți-o-ngropi în banalități satisfăcătoare ce nu-ți cer niciun efort și le poți repeta cu succes fără niciun fel de muncă…

Dacă și tu vrei să-ți cânte mintea… alte mii de ore sau/și alte grămezi de bani cheltuite pe cunoaștere și abilitate mentală.

Așa ajungi să gândești la un nivel decent, să poți face zeci de conexiuni într-o clipă, să vezi subiectul din mai multe unghiuri, să nu iei doar rezolvări deja mestecate de altul și să nu fii manipulabil ca un copil de țâță.

Da, cam așa. Costă incredibil de mult.

De asta aș vrea să se schimbe expresia. Că-i gratis nu îndeamnă pe nimeni decât la luat, nu la făcut, așa că ar merge mai bine un sănătos:

”Gândește, bă, că-i al naibii de scump!”

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

23 Comments

  1. Sa nu mai vorbim despre costurile psihologice, despre faptul ca propria ratiune iti poate spune ca aiurelile pe care le pendulai cu nonsalanta acum 5 minute nu valoreaza nici cat bitii pe care au fost scrise (pe vreun site conspirationist, probabil :P).

    Reply
    • Da, îți trebuie curaj ca să-ți poți spune – mamă, ce prostie am spus/făcut – și încredere să poți continua să dai cu bâta în baltă.

  2. Postarea de mai sus ar trebui tradusa in Engleza si pusa pe amazon la review-ul cartii lui Joaquin Lorente, acel guru al motivatiei si creativitatii.

    Reply
    • M-ai prins în offside, Maître, nu-l știu pe nenea. Să-nțeleg că-i unul de te face creativ sclipitor în 2 zile și-o sută de pagini?

  3. Cateva consideratii din partea mea.

    Ambele indemnuri, “Gandeste, ca e gratis” si “Gandeste, ba, ca-i al naibii de scump” exprima o critica la adresa cuiva, care aparent nu gandeste (suficient de mult, gresit sau deloc).

    O critica poate fi constructiva (motiveaza pe cineva sa fie mai bun) sau destructiva (e doar un simplu repros). Diferenta o face modul de interpretare folosit, adica optimist sau pesimist.

    Daca indemnurile de mai sus, ar fi folosite exclusiv pentru a reprosa cuiva ceva (critica destructiva), expresia sugerata de tine, ar fi mai expresiva si taioasa. Eu cel putin, asa m-as adresa cuiva caruia vreau sa-i reprosez, ca-mi iroseste timpul si banii aiurea. 🙂

    Daca insa as dori sa fac o critica constructiva, adica sa motivez pe cineva sa gandeasca, as folosi mai degraba primul indemn, adica “Gandeste, ca e gratis”. Indemnul este mai pozitiv, pentru ca acel “gratis” in acest context, sugereaza ca fiecare poate sa o faca.

    Asta nu inseamna ca motivatia negativa nu e valida sau functionala. Reprosul, mustrarile de constiinta si frica in general, sunt motoare motivationale excelente si foarte eficiente.
    Singura problema ar fi ca cultiva un spirit negativist si pesimist in mintea oamenilor, ceea ce-i impiedica pe multi sa vada latura frumoasa si pozitiva a lumii in care traiesc. 🙂

    Optimismul si pesimismul sunt doua perspective diferite ale mintii noastre, de a interpreta lumea inconjuratoare, care ne influenteaza in mod hotarator deciziile in viata.
    Nu cred insa ca optimismul este mai bun sau mai corect decat pesimismul. Ci doar altfel.

    Ratiunea si logica, functioneaza foarte bine in ambele moduri de interpretare.

    Reply
    • Mi se pare normal sa ni se micsoreze creierul, devreme ce folosim doar ca. 5 % din capacitatea lui. 🙂
      Sa nu uitam ca evolutia este in primul rand o forma de adaptare (specializare si optimizare) a vietii la mediul inconjurator.

    • Din ce stiu, il folosim cam pe tot, dar nu in acelasi timp. Nu exista “potential neexploatat” in creier sau vreo resursa ascunsa care sa ne faca sa fim mai mult decat suntem (ma rog, e posibil ca in comentariu sa nu te fi referit la “mitul celor 10%”: https://en.wikipedia.org/wiki/Ten_percent_of_the_brain_myth)

      E adevarat insa ca avem arii intregi care se ocupa cu reflexe/supravegherea mediului si care ar putea fi lejer mai mici decat sunt acum pentru ca pur si simplu nu le mai putem exersa.

      Ar mai fi si acel “dark energy” din creier despre care vorbea teoreticianul LED ( 🙂 ) sau DMN (Default Mode Network), dar in cadrul DMN creierul functioneaza, doar ca nu asa cum ne-am astepta noi sa o faca. Spre asta batea comentariul tau?

    • Sau era vorba despre faptul ca majoritatea populatiei inca nu a constientizat ca are un creier (spre deosebire de Olivia Steer) si ca l-ar putea folosi pentru altceva decat pentru trolat pe forumuri auto 😛

  4. Krossfire,
    ma refeream exact la mitul “capacitatii neexploatate”, evident in mod ironic.

    In schimb am vorbit serios cand am spus ca evolutia organismelor vii inseamna adaptare la un mediu inconjurator, in continua schimbare. Cum eu cred in teorii precum LED, nu vad vreo legatura intre volumul fizic al ceierului si capacitatea intelectuala/mentala.

    Reply
    • Prinsesem o nota de sarcasm, dar pentru a fi sigur de propriile repere, am simtit nevoia sa repet teza :))

      Asta am zis si eu in prima faza: de ce am avea nevoie de un creier imens, in conditiile in care el devine din ce in ce mai eficient? 70% din piata de PC-uri e formata din laptop-uri acum si ultimele modele sunt la fel de eficiente ca statiile clasice de lucru.

      Totusi, pentru ca eficienta asta sa fie pusa la treaba, creierul trebuie lucrat. Ce te faci insa cu oamenii care nu stiu sau nu au capacitatea de a-si lucra creierul (ce mentiona Vlad mai sus), creier care continua sa se micsoreze :)?

    • Krossfire,
      eu vad (imi explic) lucrurile asa:

      La baza fiecarui organism, sta mostenirea genetica (DNAul), care in timp sufera modificari in functie de “cerintele” mediului inconjurator.
      Cerintele mediului se pot traduce prin stimuli. Legea fundamentala a organisnelor este:
      un organism/creier stimulat, are mai multe abilitati decat unul mai putin sau chiar nestimulat. ”
      Mai putin” si “mai mult” se pot inlocui si cu “altfel” si atunci vorbim despre abilitati diferite.

      Creierul, este un organ care se modeleaza “runtime” in functie de cum este stimulat (“educat”) si binenteles de predispozitiile mostenite genetic de la parinti si generatiile anterioare. Interactiunea este cea care defineste existenta organismelor in lumea materiala/fizica.

      “Evolutia” in sensul de mai performant si “involutia” in sensul de degradare fizica (sau intelectuala), sunt doar niste proiectii (concepte valorice) ale mintii noastre. Cuvantul mai corect pentru a explica fenomenul ar fi “adaptare”.

      Eu folosesc insa de multe ori expresia “evolutie” ca sinonim cu adaptarea, fara a presupune neaparat ca evolutia merge doar intro singura directie, adica in sus, la mai mare, mai performant, mai bun, mai frumos etc… Am problemele clasice de terminologie, pentru a explica un concept care nu este general acceptat. Aceasta e problema principala a lui Vacariu si motivul principal pentru care nu este inteles. 🙂

      Prin urmare, eu nu vad in micsorarea creierului o optimizare (eficienta mai mare, in spatiu mai mic) a structurilor neuronale (in sensul sugerat de tine din lumea fizica a computerelor), si nicidecum o posibila degradare a capacitatii mentale, ca urmare a “involutiei” intelectuale (datorita unui creier nestimulat sau stimulat “necorespunzator” dpdv intelectual/spiritual).

      Eu vad o posibila micsorare a creierului doar ca o adaptare la cerintele schimbate venite de la mediul inconjurator (lumea materiala/fizica). Abilitatile fundamentale pentru supravietuirea speciei si a organismului, nu mai sunt aceleasi ca cele de acum 200.000 de ani. Cerintele mediului inconjurator, domesticit si imblanzit de noi, sunt altele, in sensul ca nu mai este nevoie de atatea skilluri pentru a supravietui si a trai, ca in trecut. Resping sa fac insa aprecieri valorice, in sensul de evolutie sau involutie.

      Resping deasemenea vehement legatura dintre volumul creierului (care apartine lumii fizice) si capacitatea intelectuala (care apartine lumii spirituale/mentale).
      Asta din pricina lumilor diferite dpdv epistemologic, care nu interactioneaza intre ele (LED Vacariu).

      Interactiunea este un atribut al existentei fizice, in timp ce gandurile, sentimentele nu exista ci SUNT (esenta vietii, adica FIINTA)!

  5. Dani, defunctul e la curent doar cu cartile scrise de Becali la bulau 🙂

    Stafia Freigedank atinge noi culmi ale nebuniei… in cosul de gunoi al site-ului 🙂

    Reply
  6. Da, tot la optimizare ma gandeam si eu. E un cuvant mai potrivit decat eficientizarea propusa de mine 🙂

    P.S: Acum incep sa regret ca nu am avut nicio conversatie cu “defunctul”.

    Reply

Leave a Comment.