Gambitul Damei

Noua mini-serie de pe Netflix are 7 episoade și poate fi parcursă în aproximativ 8 ore.
I-am aplaudat apariția pentru că este cea mai puternică reclamă făcută șahului în istoria cinematografiei.

Iar efectele se văd: Pe lichess.org (a doua cea mai mare platformă de șah online, după chess.com), s-a răsturnat căruța cu amatori. Am dat peste o puzderie de prospături care, deși nu au habar să joace, tresaltă și transpiră dragoste șahistă. Deja au fost luate toate numele derivate din Elizabeth Harmon, personajul principal din The Queen’s Gambit.

Pentru a vă imagina nivelul habarnismului care a invadat lichess.org in ultimele săptămâni, gândiți-vă că eu, un jucător planetar mediocru (rtg. aprox. 1700), am reușit 27 de victorii consecutive cu adversari repartizați aleatoriu.

În concluzie, super-reclamă prin care umanitatea a auzit de șah.
Meciurile prezentate nu sunt aberațiile unor diletanți; producătorii au apelat la consultanța unor Mari Maeștri (inclusiv Garry Kasparov).

Aspectele mai puțin lăudabile:

– Se apasă cu un zel exasperant pedala “alcohol awareness”. Aceeași insistență caustică observată și în Flight cu Denzel Washington. Ambele puteau fi producții excelente, dacă se respecta limita dintre artă cinematografică și seminar de educație sanitară.

– Partida finală dintre personajele Elizabeth Harmon și Vasily Borgov este inspirată dintr-un meci real: Vasyl Ivanchuk vs Patrick Wolff. Doar că, în film, americanca Harmon i-a luat locul lui Ivanchuk, iar rusul Borgov a jucat în locul americanului Wolff.

– Se pierde în ultimul episod plauzibilitatea minuțios construită în primele 6. Poporul rus, înfofolit în blănuri, înfruntă gerul pentru a sărbători alături de campioana SUA. În plin război rece și propagandă antiamericană, Elizabeth îl învinge pe Borgov la el acasă, în Moscova, iar rușii exaltă, țopăie în urale de fericire. Așa dovadă de fairplay din partea pacifistului popor rus mai rar.

Fabulația continuă pe străzile înghețate ale Moscovei, Elizabeth fiind drăgăstos aclamată de pensionarii ruși care se încălzeau cu niște partide de șah. Au recunoscut-o instant, au vărsat lacrimi de admirație și au invitat-o la mesele lor de șah.

Cu prima ocazie voi vizita piețele și parcurile Moscovei. Pentru că în parcurile din București, toți pensionarii joacă rummy și table.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

6 Comments

  1. Corect, ba chiar și în jucători în care șahul a murit de bătrânețe a trezit din nou interesul… eu numărându-mă printre genul ăsta de mamuți. Nu imediat, dar în câteva luni voi încerca și eu să încep să joc online(nu am făcut-o până acum din cauza experienței neplăcute cu primele jocuri de șah pe computer, unde nu reușeam să văd tabla ca lumea neam). So, la anu ne vedem pe .com-urile astea de zici matale 🙂

    Reply
  2. Mi-a plăcut serialul, dar nu m-a animat deloc sa reîncep să joc șah. 🙂
    Mai degrabă invers, m-a inhibat. Mi-am dat seama ca sunt mult prea slab, sa pot juca la un nivel care m-ar satisface. Ca sa joci satisfăcător de bine șah, trebuie sa ai memoria intactă ca sa poti asimila bibliotecile întregi de deschideri și finalurile de partida. Ma descurc destul de bine în jocul de mijloc, în partea creativă a jocului. Nu am insa cunostintele necesare sa castig partide împotriva unor sahisti lipsiti de fantezie, dar foarte metodici si bine pregătiți dpdv teoretic. Oricine investește cateva ore de studiu zilnic in șah, ajunge să joace la un nivel competitiv destul de ridicat. Si cum nu-mi place sa pierd împotriva unor tocilari, mai bine nu ma stresez. 🙂

    Reply
    • Păi joacă numa cu golani :), ia uite ce zice Dani că pe lichenipunctcom joaca unu Magnus…

      Știu exact ce spui, faptul că nu am timp să-mi reîmprospătez partea teoretică și liniile clasice, plus că nu reușesc să văd tabla bine pe monitor, m-au ținut departe de un joc care-mi place dar pe care pot să-l joc pe lemn foarte rar, că n-am cu cine; iar când am cu cine, mă plictisesc dacă se lungește partida și atunci arunc aiurea cu sacrificii pe tactica – ori la bal, ori la spital. Împotriva unui jucător răbdător e de regula la spital.

      Ei, filmul ăsta mi-a adus aminte de bucuria cu care întindeam capcane printre pătrățele, de porecla dintr-o tabără unde s-a jucat mult șah(Șahalov) și m-a făcut să vreau să joc din nou, fără nicio pretenție de măiestrie. Cum online se joacă cu ceas și sunt și formate rapide, dacă mă obișnuiesc cu monitorul, n-are ce să nu-mi placă.

    • Eu (CumFuPanda pe Lichess) joc de obicei la 10 minute cu incrementare de 2 secunde per mutare. Mi se pare necesara incrementarea pentru ca poti ajunge cu mega-avantaj pe fianal, dar sa nu mai ai timp, chit ca stii exact ce mutari sa faci.

      Legat de orientare, la mine s-a intamplat invers fenomenul, dar din aceeasi cauza: Dupa ce am trecut de varsta copilariei, nu am mai avut parteneri pentru sah pe tabla de lemn. Mai toate partidele jucate in ultimii 20 de ani au fost pe monitoare (desktop,laptop,telefon), iar acum imi este greu sa ma orientez pe o tabla de lemn, mai ales daca piesele au tot felul de forme artistice 🙂
      Cel mai bine le vad in format 2D cu simbolurile clasice pentru fiecare piesa.

Leave a Comment.