Fum, Rock, Flori în păr

“Nu l-am mai văzut vreodată pe Andrew atât de nervos. Acesta își scutură capul, părul lung, negru și creț fluturându-i pe față. Îmi amintește de cum face pe scenă. Cântă la bass, sare pe picioare și își duce capul într-o parte și în alta, dar cumva în față.
– Frate, ok…
Îl iau pe Jay într-un colț.

– Înțelege că ăștia nu te suportă. Și dacă ajunge și …
– Ce face Amy? Pe ea o caut!
– Ce treabă ai tu cu aia?, întreb eu, nervoasă.
– Are datorii, Lynn! Are datorii imense la Catrin. Și… ea m-a trimis pe mine.
– CE?
– Așa…
– Și ce te interesează pe tine de ea? Și de când stai tu cu Catri?
Sunt indignată, o urăsc pe Amy pentru ceea ce am făcut eu.
(…)”

Aşa începe cel mai aplaudat fragment al cărţii “Flori în păr”, opera Iulliei Ioniţă. Cel mai aplaudat seara trecută, în Grill Rock Pub (gazda lansării).
IMG_2599
Peisaj atipic pentru lansarea unui bildungsroman dezvoltat pe 561 de pagini. O tavernă inspirată din poftele aventurierilor cabalistici, îndrăgostiţi de carafe lucind a seu, trubaduri adormiţi şi fluturatice proaspăt trezite.
Un lăcaş demonic tăinuit de ceţuri cancerigene, râsete ruginite, pudre pentru obraji şi subraț suspendate în dâra becurilor leşinate.

Te-ai fi aşteptat oricând ca norul de tutun să condenseze în răceala bârnelor râncezite şi să ne plouă tuturor cianură în creştet. Am fi plutit liniştiţi în haială, în timp ce părul se ofilea, pielea luneca de pe craniu şi ni se dizolvau creierii într-o ciorbă comună – Un fel de Vama Veche în februarie şi cu acoperiş.
O bodegă, ar spune unii.

Nu ştiu dacă a fost locul perfect pentru lansare, dar altul mai bun nu-mi vine în minte. Şi cunosc destule.

Seara a început energic cu un concert live, rock, exploziv, celebrul starlet heavy metal underground, adus cu mari eforturi:

IMG_2482

Yeaaah!!! Rock me to hell! Ţipa într-una fata cu bluză roşie, vizibil supraîncălzită

IMG_2488

Glumesc, evident.
Din păcate nu s-a întâmplat aşa şi ne-au încântat domnişorii:

IMG_2480

Tot respectul pentru momentul lor artistic, dedicat în mod sigur unui segment teribil de exclusivist. Se întâmplă uneori ca arta să rătăcească prin dimensiuni apriorice, încă neexplorate de mintea mea.
Ce pot mărturisi, demonstrat empiric, este pocnetul scurt şi dureros simţit în golul dintre urechi. Acela a fost momentul când mi s-au scurtcircuitat sinapsele.

În rest, lansarea a curs corect, dar atipic. Ca un râu care ştie să meargă la vale, dar şerpuieşte pe lângă făgaş. Ceea ce mi se pare ok. Mi s-a luat de toate râurile plicticoase care stau ca proastele în albie.

Cea de la microfon este Iullia Ioniţă, autoarea romanului Flori în păr.
IMG_2643

Alte câteva poze, în caz că descrierea mea nu a fost suficientă pentru înjghebarea tabloului:

IMG_2646IMG_2583IMG_2592IMG_2519IMG_2623IMG_2622IMG_2537

N-am idee cât de bine o fi ieşit, dar s-a pus pasiune, s-a trăit intens.

Mi se pare puţin riscant să prezinţi un bildungsroman (eticheta îi aparţine lui Claudiu, deci o putem bănui ca fiind corect lipită) prin câteva fragmente culese pentru scurta distracţie a publicului prezent. Da, sunt siropoase. Da, sună incitant în vocea domnişoarelor mai sus prezente. Concupiscența s-a revărsat până în Dâmboviţa.
Dar suntem uşor păcăliţi; ne pripim să credem că “Flori în păr” este doar o lungă exalație carnală.

Şi aşa se termină cel mai aplaudat fragment al cărţii:

“(…)
– Ok, de ce am fost mereu drăguț cu ea? Pentru că în seara aia eu i-am dat lui Leon să tragă pe nas!
– Ce seară visezi?
– Când am cunoscut-o pe Amy și când a fost violată.
– Ești un cretin, pleacă!
– Spune-i să le plătească, termină el serios, plecând.

Ce pula mea? Nici nu mă gândesc să îi salvez pielea retardatei ăleia! Mă întorc la masă, bulversată.
– Sună-l și tu pe Jo, spune Joey.
– Ok, răspund eu.
– Nu vorbeam cu tine, ridică acesta o sprânceană zâmbind batjocoritor și puțin șocat. Dar hai.

Omit momentul penibil și îmi iau telefonul. Îi știu numărul pe de rost, dar nu îmi răspunde. Mă enervez și îi las mesaj. ”Sună-mă.” Cred că e ok, nu o să par disperată.
– Nu răspunde?
– Nu…

Dintr-odată, am flacăra premoniției în mine. Îi cer lui Andrew telefonul și îl sun de pe al lui.
– Alo?, răspunde Jo obosit.
Pe fundal geme o pizdă.
– Ești un idiot, Jo, bag pula în mă-ta aia curvă.
Acesta începe să râdă isteric și mă întreabă de ce l-am sunat.
– Mă lingi în cur.
Ok, awkward, pentru că el chiar a făcut asta.”

IMG_2654

Bun venit, Iullia Ioniţă!

Foto: Cristina Velina

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

9 Comments

  1. ”Un fel de Vama Veche în februarie şi cu acoperiş….
    Ce pot mărturisi, demonstrat empiric, este pocnetul scurt şi dureros simţit în golul dintre urechi.
    câteva fragmente culese pentru scurta distracţie a publicului prezent.”
    Mie mi-a placut, tocmai pentru ca:
    ”Mi s-a luat de toate râurile plicticoase care stau ca proastele în albie.”

    Reply
  2. Așa e Dani, a fost ceva tare si genuin,as spune ceva “More than this” cum pare să cânte starletul heavy metal underground care aduce nițel cu Bryan Ferry & Roxy Music (ar vrea el,poate doar la sacoul britanic să semene!!) Am evocat hitul din două motive.1. Nu pot uita fabulosul cover karake pe care i-l face Bill Murray in filmul Lost in translation. 2. Cam așa m-am simțit pe alocuri la un lounch perfect adecvat locului. Niciunde nu mergea mai bine si totuși am avut feeling de pierdut nu doar în traducerea “pentru tot omul” dar printre niste acrobații, translări si excesive relaxari ale protagonistelor care m-au depășit. Succes în continuare si implicare majoră!

    Reply
  3. mulțumesc mult pentru articol! mă bucur că a fost ceva ieșit din comun, pentru că eu chiar asta am vrut. la cât mai multe lansări, zic. 🙂

    Reply

Leave a Comment.