Fiscu’ și rumânu’

Dragoste între mediul de afaceri și fisc nu e nicăieri în lumea asta, însă la noi relația dintre cele două este pur și simplu prăpăstioasă.

Motivele, uitându-ne doar la afaceristul micuț, fără spate politic și fără super firmă care să preia iubitul cu fiscul, sunt de toate felurile:

Dorin vorbește despre cum românul nu e în regulă și apoi se plânge că fiscul e nedrept, adică ori antreprenorul e hoț ori e neglijent. Când aude de ”pur și simplu nu ai cum să fii cu toate în regulă” dă neîncrezător din cap, adică ce om normal nu poate să respecte niște reguli?

Nu că ar fi o surpriză la blogeri dar și ăsta e un exemplu în care părerea se bazează ori pe lipsa de experiență ori pe o experiență limitată la niște chestii clare și simple.

E ca și cum aș spune eu, bazându-mă doar pe vremurile când lucram pe drepturi de autor, că să-ți plătești taxele e cel mai simplu lucru din lume. Așa și era, numai că eu primeam banul curat și de toate contribuțiile se ocupa angajatorul, normal că mi-era foarte simplu.

Chiar și dacă vede un singur lucru, nu înseamnă că nu-l vede bine. Nu numai că românul încearcă orice ca să nu plătească taxe dar de multe ori e pur și simplu inconștient. Cred că de zeci de ori am asistat la discuții întâmplătoare dintre contabil și administrator pe același tipic – aaaa, păi nu mi-a dat factură, aaaa, păi ce nu e bun la bon?

Da, ăsta e unul dintre motivele importante – nivelul de trai nu-l face pe român să plătească ușor taxele, e departe de punctul la care ce-i rămâne să fie de-ajuns, așa că încearcă să fenteze cât de des poate și, chiar când nu o face, tot e plin de nereguli pentru că mediul fiscal capitalist și impozitul care nu ți se ia automat e ceva nou la noi, nu a apucat să se educe lumea.

Apoi vine zoso și povestește, din tabăra cealaltă, exact chestiile pe care Dorin le consideră legende de prost gust și care, surprize-surprize, sunt și ele adevărate. Da, nu e nici un gram de ficțiune în vestitele cuvinte ”hai să vedem ce amendă îți dăm, să se vadă că ne facem treaba” și nici în personajele care te lăsau să înțelegi sau îți spuneau de la obraz cât să le dai ca să nu te frece cu toată artileria.

Și da, deși pare greu de crezut și sper că nu mai de de actualitate acum când s-a mai pus DNA-ul pe ei, dar inspectorii statului se purtau în cel mai pur stil mafiot. Îl dădeai pe unul de la fisc afară, că erai conștient că ești în regulă și-ți veneau după aia, să te educe pentru data viitoare când vrei să fii viteaz, ăia de la sănătate, pompieri, viață extraterestră, mă rog, toți.

Partea cu adevărat scârboasă a lucrurilor, în afară de ideea unei găști de reprezentanți ai statului care colaborează să fure din buzunar ăluia care face economia să meargă și să bage ei în burtică, este că multe idei și multe afaceri au fost făcute praf așa și mulți oameni capabili au plecat scîrbiți din țară. Da, antreprenorul mic și mijlociu poate fi terminat de niște paraziți din ăștia, nu are aceeași capacitate de toleranță la pierderi colaterale ca jucătorii mari.

Astea două motive le cam discută lumea, românul evazionist și aparatul de stat corupt nu pot avea o relație civilizată. Corect.

Mai vin și eu cu unul, lipit parcă să facă valabilă afirmația de la început – e greu să fii în regulă și dacă încerci. Din păcate, așa stă situația și asta se întâmplă dintr-un al treilea motiv, mare și lat, stabilitatea cadrului fiscal, la noi, inexistentă.

E pur și simplu imposibil pentru un aparat legiuitor să facă o lege care să cuprindă toate cazurile ce vor apărea în practică. De asta se face un cadru bazat pe niște principii clare, se speră atot-cuprinzătoare și apoi apar de-a lungul timpului interpretări la fel de clare și de solide pentru cazuri particulare ce nasc discuții la prima vedere. Interpretările asta pot fi date prin norme de aplicare, prin legi speciale și chiar prin decizii de aplicare (gen jurisprudență, legea vine din aplicarea practică).

La noi cadrul inițial și general se schimbă prea repede pentru a putea primi lămuriri pentru toate cazurile și fenomenul ăsta este însoțit de o confuzie masivă atât în rândul organelor statului cât și a specialiștilor din domeniu. Exact, contabilii nu știu cum să se descurce în anumite situații iar fiscul nu-i lămurește dacă întreabă, pentru că oamenii de acolo nu știu nici ei.

Iar asta este exact situația de care vorbeam – vrei să fii în regulă dar nu se știe cum. Nu se știe nici de fisc, nici de contabil. Nu vorbesc din auzite, chiar eu am onoarea de a fi un exemplu practic.

Ca neplătitor de TVA am niște abonamente/licențe de soft din afară. Cu un an în urmă contabila a întrebat fiscul județean ce regim au ălea. Răspunsul a venit sub forma unui dat din umeri – vedem. Acu o lună m-a anunțat că a fost aplicată o amendă într-un caz de ăla, pentru că trebuia făcut nu știu ce regim special și alte chestii pentru treburile respective.

Na, dacă vine fiscul în inspecție, nu o să-mi ia ce datorez (deși nu sunt sigur că datorez ceva, c-am plătit TVA-ul) și gata, ci o să-mi dea și amendă și penalități pe ceva ce ei nu au știut cum să încaseze.

Și asta trebuie să se schimbe, trebuie să avem un cadru fiscal inițial solid și stabil și niște norme de aplicare scurte și clare, nu un hățis de hârtii care se contrazic sau încalecă și un cod fiscal care se schimbă de la ministru la ministru.

Abia atunci aș putea să dorm eu liniștit, ca om interesat să fiu în regulă, nu să mă simt tot timpul în offside și să mă stresez de fiecare dată când mă gândesc la din astea.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

2 Comments

  1. “La noi cadrul inițial și general se schimbă prea repede pentru a putea primi lămuriri pentru toate cazurile și fenomenul ăsta este însoțit de o confuzie masivă atât în rândul organelor statului cât și a specialiștilor din domeniu.”

    Foarte bine explicat. Fix asta este problema si asta se intampla.

    Legat de abonamentul de soft platit in strainatate. Daca este vorba despre abonamentul la Adobe, problema nu este TVAul (pe care tu l-ai platit, nefiind platitor de TVA in tara), ci incadrarea venitului obtinut de Adobe in Romania.

    Exista intre tarile UE conventii pentru evitarea dublei impuneri. Daca un nerezident fiscal (companie straina) face venituri de tip redeventa (inchirieri, drept de folosinta, etc…) pe teritoriul Romaniei, acesta trebuie sa plateasca un impozit la fiscul roman. Taxe care sunt retinute la sursa.

    Conventia pentru evitarea dublei impuneri exonereaza comerciantul de plata taxelor in tara straina in care realizeaza venituri, conditia este sa se faca dovada ca este rezident din punct de vedere fiscal in tara din care el a emis factura.

    Pentru genul acesta de licenteriere a unui soft limitat in timp (cum practica Adobe), nu exista o incadrare fiscala clara. Sunt discutii aprinse cu privire la aceasta incadrare. Opinea generala este ca se incadreaza la redeventa.

    Cel mai sigur este prin urmare sa ceri celor de la Adobe un certificat de rezidenta fiscala emisa de autoritatile din Irlanda.

    Daca acest venit a lui Adobe realizat in Romania este interpretat de fiscul roman ca o redeventa, beneficiarul roman (adica tu) este obligat sa plateasca si impozitul aferent sumei platite catre Adobe, pentru ca acest impozit este retinut la sursa. Nu l-ai retinut, ai incalcat legea. Prin urmare amenda, penalitati, accesorii etc…:)
    Daca ceri si prezinti certificatul de rezidenta fiscala a comerciantului, totul e safe.

    Intrebarea care ramane este: cum sa ceri tu, PFA roman, un certifica de rezindenta fiscala de la Adobe Irland? :)))

    Noi o vom face…:))

    Reply
    • E și adobe-ul parte din ecuație plus niște softuri americănești, la care tva din părți ca nu am avut cum să le cumpăr decât direct.

Leave a Comment.