Evoluția ultimilor 134 de ani

800px-eminescu64“Orbit trebuie să fie acel guvern care nu-și dă seamă de simptomele politice ale acestei stări bolnăvicioase de lucruri. În toate unghiurile României se formează grupuri de nemulțumiți cu mersul actual al lucrurilor.
Sânt deosebite numirile ce aceste grupuri adoptă; un lucru însă le este comun tuturor: sentimentul de indignare și de exasperare de cele ce se petrec zilnic. Și această indignare nu e decât prea justificată.

Rușine chiar trebuie să-i fie unui român când se pronunță numele obscure a acelor naturi catilinare cari formulează voința statului său în paragrafe de legi, indignare cată să simtă când vede creaturi fără principii, fără umbră de cultură, având numai instincte reale, jucând pe reprezentanții voinței suverane a țării.
Nimeni nu întreabă dacă-și țin făgăduințele ce le-au făcut înainte de-a fi aleși; nimeni nu întreabă pe ce cale a fost cu putință ca asemenea oameni să iasă la suprafață…”

( Mihai Eminescu, articol publicat în “Timpul”, 22 februarie 1880 )

Lăsând la o parte oligoelementele injectate în organism de trecerea vremurilor (asfalturi, locomotive, fabrici, poduri, blocuri, mouse-uri și touchscreen-uri), suntem aceiași. Oligoelementele nu ne aparțin, nu le putem considera roadele evoluției noastre. Am mers pe unicul drum, mânați și dirijați de la spate de hățurile stăpânilor.

Nu ne-au fost stăpâni cu forța. La fel cum boul nu trebuie să fie legat de ieslea țăranului. Trage singur la jug, își acceptă condiția de bou fără a zăbovi prea mult între pișcăturile biciului. Viața e simplă și frumoasă între căpița de fân, țărâna câmpului, drobul de sare și baliga din mijlocul curții. Acolo unde se vor băliga și vițeii vițeilor noștri, în veacul vecilor.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

2 Comments

Leave a Comment.