Domnul președinte și cărțile sale

O parte destul de consistentă a reacției față de lansarea celei de-a doua cărți a iubitului nostru președinte a fost – oare nu era normal să-și vadă de treburile prezindețiale și după mandat să se relaxeze la scris cărți?

Adică după ce faci niște super chestii ca președinte, ai de unde scrie o carte palpitantă, de interes și care eventual să marcheze un capitol important din viața unui popor. Cam așa ne gândim noi, votanții, că se face.

Pe de altă partea, una dintre ambițiile declarate ale președintelui Iohannis este să aducă înapoi cartea în viața românilor. Pentru cine are sau a avut contact cu industria cărții de la noi, nu e o surpriză că peisajul în domeniu este aproape apocaliptic și că piața românească de carte este într-o prăpastie cumplit de adâncă.

Așa că ambiția asta prezidențială nu poate fi decât salutată. Românul chiar are nevoie să fie scos din can-can, mahala, țigăneală și gunoi media și purtat spre un gram de altceva. Însă chiar asta să fie calea?

Să scoți niște cărți slabe, care nu au nimic literar în ele și care se vor vinde strict din marketing, că na, unul e brandul de președinte, fără să deschidă gustul pentru absolut nimic în afară de somn? Să aduci lumea la tejghea ca să primească autograful președintelui și nu al unui autor valoros?

Să fie asta calea de urmat? Oare condusul prin exemplu nu este în cazul asta o reeditare a unei boli ce trage România în jos de multă vreme – promovatul prin nume, relații, funcție a unor produse/persoane/proiecte slabe?

Nu ar fi oare mai recomandat pentru o inițiativă grea, că este grea la ce apetit are românul spre mizerii facile servite fără efort, ca domnul președinte să-și împrumute eventual brandul unor tineri autori, selectați pe sprânceană, strict pe ce scriu, decât să-l folosească pentru opera proprie, care e departe de veun moment de reușită literară?

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

4 Comments

  1. Exact asta este si senzatia mea. Omul scrie carti de tip jurnal personal, asa incearca sa comunice cu romanii.
    Si este de admirat ca o face pe aceasta cale, pentru ca astfel promoveaza cartea clasica ca produs.

    Talentul literar este irelevant in acest caz.

    Reply
    • Iohannis nu este un tip eferfescent din punct de vedere al prezentei in mass media, de aceea a ales sa scrie carti.
      Este o forma de a transmite ganduri, viziuni, pareri personale oamenilor care l-au ales si care doresc sa-l cunoasca mai bine pe presedintele acestei tari.
      Daca nu ar scrie aceste carti, acest presedinte ar parea tamp, gol pe interior si lispit de viata.

      Pentru feedback exista pagina sa de facebook.

Leave a Comment.