DK – The Vlad Identity

Ia uitați-vă la omul asta. Privire ageră și dură de vultur al norilor, păr negru și neînfricat, trup oțelit, numa fibră și vână pe toate colțurile și spirit, ce să mai vorbim de spirit, liber ca vântul stepei mongoleze…

Ăla eram eu cu aproape un deceniu în urmă. Acum, soț și tată iubitor, colțurile pline de vână de care vorbeam nu se mai văd, privirea mi-a îmblânzit-o fiică-mea punându-mi clămițe în păr (măcar asta nu s-a schimbat prea mult) și spiritul, ce să mai vorbim de spirit, e încărcat până la refuz cu grijile de viitor pe care le aduce starea de familist.

Ei uite, DK-ul, proiectul care-mi va ocupa următoarele luni, îmi cere să fiu Vlad de odinioară – nomad al munților, pribeag al văilor, chiriaș prin stâni părăsite sau sub ceruri împânzite de stele, căutător de oameni, de tradiții, de mituri și mai ales de bucate, bucate românești adevărate.

Mai sunt în stare de așa ceva? O să vedem împreună, deja mă gândesc cu groază la cât de ruginite mi-s picioarele, la cât de mult timp a trecut de când săream după șerpi în apă de foame, de când stăteam în fața a opt ciobănești cu colții plini de spume și le povesteam ce le fac dacă unul dintre ei îndrăznește să atace, de când înotam prin ape reci de munte și săream de pe un brad căzut pe altul ca să trec puhoiul de apă de sub mine. La cât de mult timp a trecut de când eram și eu fiară.

Și nu e ăsta singurul gând care mă sperie ci și cum s-au schimbat oamenii, înrăiți de greutăți, de gunoiul în care ne scăldăm ca nație. Cum te primeau acum cinșpe ani când coborai de pe deal și treceai pe lângă ograda lor și cum se uită la tine acum…

Și nici nu mai zic de dorul de casă care a căpătat dimensiuni cu totul și cu totul colosale, ba chiar anormale aș putea spune, de când a venit pe lume asta mică.

Dar și reversul medaliei… când fu Bourdain la noi cu emisiunea aia a lui de călătorie gastronomică ne-a făcut praf, lucru ce-l pun numai și numai pe seama ghidului și a câtorva tâmpi de capitală – a fost ca și cum te-ai duce la francezi să le vezi bucătăria și ghidul te-ar duce la Mc Donalds. N-am văzut însă niciun dar niciun turist să guste din bucătăria noastră adevărată și să nu-i placă, indiferent din ce zonă a lumii vine. Așa că eu și Dani avem acum șansa să punem bucătăria românească la locul ei meritat printre bucătăriile europene și de credeți că vorbesc aiurea nu, chiar nu e o exagerare, ăsta e potențialul real al DK-ului.

Și faptul că pot să-mi pun, ba chiar trebuie să-mi pun, toate abilitățile mele creative la lucru – scris, scenaristică, regie și fotografie – e poate cel mai frumos lucru pe care mi-l putea oferi un proiect.

În dimineața asta am plecat să-l iau pe Dani de la gară, odată cu începerea proiectului fața reacții.ro se va schimba, concentrând o mare parte din articole spre aventurile și călătoriile noastre, spre gastronomia românească, spre interpretarea ei modernă, spre datini, spre oameni aparte, spre o față a României care se stinge ușor.

DK – the Vlad Identity.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

6 Comments

  1. Mai Vlad, ce anume din bucataria noastra e original? Pe bune ca ma tot intreb… Ca mai toate sunt ori de pe la turci, ori sunt in mod general folosite in Balcani, ori de pe undeva…Oricum, eu n-am reusit sa identific niste mancaruri romanesti care sa nu fie de imprumut, in afara de mici sa zicem… Cat despre saritul din brad in brad, eu zic sa te abtii ca dupa cum ziceai nu mai esti singur pe lume si viata proprie nu-ti mai apartine. Deloc. In afara de asta, distractie placuta, sunt sigura ca o sa fie o gura de aer proaspat dupa doi ani in care ai fost in principal tatic si sot devotat. Go be a manly man si dupa aia intoarce-te la familie cu capul intreg ca sa aiba fi-ta in ce sa-ti mai puna clamute.

    Reply
  2. Hary, părul meu este legendar – știi reclama aia cu ”coafura rezsta” ? – după părul meu e făcută, văzându-mă pe mine înotând, sărind, luptând cu freza perfectă le-a venit ideea creativilor…

    Știi cum mi se spunea în facultate? Bondică… Vlad Bondică…

    Olivia, introducerea în Bucate, vinuri și obiceiuri românești explică frumos și furios ce o să-ți zic eu acum scurt de tot – cât timp felurile noastre de mancare sunt diferite de ale lor aparțin bucătăriei românești.

    Asta cu referire la sarmale sau orice altă mâncare pe care se grăbește lumea, într-o afișare superioară de cultură gastronomică, să le catalogheze drept străine fără să ia în calcul că rezultatul e altul și produsul devine astfel specific, chiar dacă inspirat de altundeva) că de rețetele cu iz magic și milenar nu mai vorbim, că pe alea nu le știe lumea de cultură gastronomică superioară – deși probabil există și la acelea variante prin locuri cu condiții asemănătoare celor de aici.

    Manly man, ce bine sună, să nu mă bușească lacrimile bărbătești prin cele pribegii :))). Oricum nu mai sunt sprinten ca altădată și un genunchi e abia funcțional deci mari scheme oricum nu o să fac, MAI ALES că nu-s eu în fața camerei de data asta, ci Dani o să trebuiască să zboare prin peisaj :))))

    PS – si micii sunt tot de import.

    Reply
  3. Hai ma…stiam ca i-am inventat noi la nu stiu ce carciuma ca ramasesera fara mate ptr carnati si au pus direct umplutura pe gratar….Mi-ai spart si bula asta. Legat de famelie, lasa mai ca n-o sa lipsesti o vesnicie si vorbesti cu ele la telefon, o sa fiti bine. Asa daca nu va vedeti zilnic apucati si voi sa vi se faca dor unii de altii, apuci si tu sa faci exact chestii care altfel ar fi ajuns sa-ti lipseasca, iar cand te intorci acasa sunt sigura ca o sa faci chestii casoase pana o sa-ti iasa pe nas ca trebuie si nevasta-ta sa-si scoata parleala ptr perioada asta in care o lasi pe ea cu toate pe cap. Deci eu zic ca e spre bine, chiar daca o sa-ti fie greu fara ele, dar esti baiat mare si te descurci si apuci si tu sa te redescoperi… Ureaza-i bafta si lui Dani si aveti grija unul de altul.

    Reply
    • Măi, Olivia, măi, iară îți bați joc de echilibrul universului și vrei să pice planetele în Soare. Ce-i cu comentariul ăsta atât de cald și drăgăstos, dacă nu aș ști mai bine, aș crede c-ai ajuns să ne placi…

  4. Pai daca pe voi va mananca ursul prin padure sau cainii pe la vreo stana eu cu cine ma mai contrazic? Cu tata? Cu el e oricum din oficiu..

    Reply

Leave a Comment.