Dilemă de weekend

sah1În copilărie am fost o prezenţă foarte sprintenată – tot timpul voios, dinamic, pasionat de şeptic, şah, animaţii cu Son Goku şi alte sporturi. Asta cu şahul m-a ţinut până în primii ani de liceu, perioadă în care s-a dovedit o îndeletnicire salutară.

Nu aş fi supravieţuit plictiselilor de smârc clocit, de gasteropode alergate, de cuc numărându-şi fulgii, repetate la nesfârşit în timpul orelor de limba română (şi literatură sau ceva). Aşa, pitit bine în ultima bancă şi jucând şah cu creionul pe hârtie, am avut o şansă. Săr’mâna, doamna Amalia! Veşnice mulţumiri pentru doiul din clasa a unşpea. M-a făcut bărbat.

După terminarea liceului, am lăsat-o mai moale cu şahul. Mai moale însemnând două-trei partide jucate într-un an. Şi alea după mai multe beri la un grătar. Acum sunt un jucător mediocru, mă descurc în faţa amatorilor, dar mă fac rapid de râs împotriva unui jucător cu antrenamentul la zi. Am totuşi pretenţia să înţeleg majoritatea combinaţiilor dintr-un meci, aşezat confortabil în fotoliul spectatorului.

Voi, ăştia care aţi mai jucat, măcar la bere şi grătare, aveţi idee ce s-a întâmplat aici? Este o partidă dintre doi campioni mondiali, Carlsen şi Morozevich. A câştigat Morozevich, ajutat şi de timp. La minutul 2:58, ce face Carlsen? Tură ia cal la c5. Tura moare. Dar de ce?

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

Leave a Comment.