Dieta mea de spartan

De vreo câteva luni mănânc cam 15-20% din regimul meu alimentar normal care, în afară de a mă ține o grădină de bărbat mai mult de un sfert de secol, a reușit să mă rotunjească în ultimii ani.

Exact din cauza procesului anterior menționat de rotunjire profundă și implicit din cauza stării de hipopotam cubic pe care mi-o oferă m-am hotărât eu să ajung la o gravitație cât de cât decentă.

Decât cine știe ce diete miracol disociate cu fân și moluște spațiale, care să-mi încurce neuronii m-am hotărât și să mă facă să-mi pierd voința de a trăi, am hotărât să mănânc mai puțin. Ce chestie, nu?

Mult mai puțin de fapt, că vroiam să ajung la greutatea țintă, să-i spunem X-15 kile,  fix în primăvara lui 2014. Las povestitul chinurilor zilnice cumplite pentru altă zi și acum mă rezum la concluzie – mor de foame de vreo 3 luni, până și de sărbători mi-a fost foame non stop.

Ca să mă încurajeze nevastă-mea îmi mai aruncă câte un compliment din când în când, de mai că-mi vine și mie să cred că mă aflu pe drumul cel bun – ia uite ce pas sprinten de gazel și alte din astea. Și uite așa rezist, cu o voință de titaniu, la tentațiile gastronomice zilnice, gândindu-mă că merită și în 3 luni a început să se vadă binișor.

Și-acu intră în scenă fiică-mea, 1 an și 11 luni.

Se poartă o discuție aprinsă între mama și copil despre diferite chestiuni de politică globală, printre care se ivește și subiectul sâni, că doar fiică-mea a avut o conexiune intimă cu respectivele protuberanțe ale nevestei pentru luni bune…

Eu îmi vedeam de treaba mea, îngropat în ticăloșenia asta de laptop care-mi frige și acum picioarele, când Ioana vine lângă mine rânjind cu gura până la urechi și cu degetul arătător îndreptat ferm spre mine.

– Și tata are!

Mă uit la ea distrat și-o-ntreb:

– Ce are și tata?

-Țâțe mari!

Devastator. Sfâșietor. Cutremurător. Și parcă nu ar fi fost de-ajuns nevastă-mea își dădea sufletul de râs doi metri mai încolo. De ciudă m-am dus direct la frigider și-am mâncat o măslină întreagă, mult după ultima masă. HA!

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

25 Comments

    • Eeee, nu știe despre ce vorbește – nu face încă diferența între niște pectorali de mohican și niște simpli sâni.

    • Hary, mă obișnuisem cu un organism care ardea fără probleme cantități industriale – a devenit clar că i-am supraestimat genetica în momentul în care a venit lipsa de mișcare și am început să pun pe mine.

      Planul ar fi să mănânc mai bine dar nu pe săturate ( înainte de a începe am citit și eu despre calorii și chestii – la un calcul necesarul meu de calorii zilnic 1800-2000 le făceam doar din pâine :)) ) așa cam la 50%. Nu o să-mi fie greu c-am observat că deja nu aș mai putea mânca la fel de mult ca înainte fără un training de câteva zile.

      Tot în plan este să am timp mai mult petrecut afară (munți, ape) ca să nu mai gâfâi după 10 metri de urcat.

      În concluzie un fel de Tarzan așa…

    • Vlad,
      Eu as zice ca ai trecut de la viata de vanator la cea de culegator.
      Asta se intimpla in momentul in care iti intemeiezi o familie, adica ai de intretinut nevasta si de crescut copii. Din acel moment, in organism se activeaza alte procese metabolice.
      Exista o gena a ingrasarii, responsabila cu retinerea si stocarea energiei in organism (crearea de tesut adipos) care se activeaza la foarte multi oameni incepand cu primul an de casnicie :).

      Pentru ca fiecare adult are dreptul la deziluzii, o sa-ti spun ca dieta hipocalorica, doar iti va deregla sistemul. Practic te imbolnaveste.
      Infometarea este boala curata.
      Daca vrei sa slabesti, singura sansa este sa-ti schimbi stilul de viata.
      Puneti organismul la lucru, obliga-l sa consume energie mai multa decat ii pui la dispozitie. Asa va apela la rezervele din stoc (= grasime).
      Mananca normal, adica baga cu 2500 calorii per zi, dar consuma in jur de 3.000 in fiecare zi. Cu timpul vei slabi si chiar te vei simti in forma.

      Sacrificiul pe care-l faci cu infometarea, trebuie inlocuit cu ceva care iti face placere. Mananca pe saturate (dieta trebuie sa insemne un aport echilibrat de alimente diversificate) si fa sport.
      Sportul este o sursa foarte buna de endorfine si cea mai eficienta metoda de consum energetic. Ai grija insa sa dai organismului suficienta energie…

    • Fără îndoială ce fac eu acum nu e în niciun caz recomandat și sunt total de acord cu tine. Capacitatea mea de efort a scăzut drastic și chiar dacă stau la fel de mult pe metereze randamentul e net inferior, până și capul îmi merge mult mai lent.

      Îm momentul ăsta însă atât am la dispoziție ca opțiune. Crezi că m-aș fi gândit eu la înfometare dacă a fi putut să fac un fotbal cu băieții??? Pfuai păi n-aș fi ajuns la greutatea asta niciodată.

      Până când nu o să-mi pun ligamente în genunchiul drept plăcerea de a juca ceva mi-e interzisă. Mi-am reparat meniscul acu vreo 3 ani și o a doua operație, care să rezolve ligamentele încrucișate era programată pentru toamna respectivă.

      S-a anunțat însă pe lume asta mică și prioritățile s-au schimbat… între timp am făcut și puțin research și nu mă atrage deloc ideea transplantului de tendon (singura metodă pe care o practică medicul de la Bucuresti) și am să aleg varianta cu ligament artificial. Chiar spre Timisoara aveam în plan să mă îndrept pt că e un medic acolo care a reparat-o așa pe una din jucătoarele noastre pro de handbal.

      Mi-aam zis că dacă ține la ea o să țină și la mine…problema este că nu e ruptură proaspătă și ligamentele mele nu mai sunt deloc și nu știu dacă are cum să le pună în condițiile astea pe cele artificiale. Ei când s-o putea va veni și operația de construire ligamente și apoi să vezi cum mănâncă je gazonu.

      Până atunci însă speranța îmi stă la un an în care o să ies mai mult din casă, la fotografie/pescuit (turele astea de 2-3 zile pe munti sau ape sunt și ele excelente pt forma fizică).

    • Dar cam cat de infometat stai, Vlad?
      Cat tine fac si eu, imi calculez, cu aproximatie, caloriile consumate in fiecare zi. Sa fie maxim 2000 pe zi, dar mai bine in jur de 1600-1700.
      Pentru mine a fost bine sa renunt aproape total la dulciuri. Mai ales la cele primite la serviciu – care erau putine pe zi (o bombonica, o prajiturica etc), dar cu siguranta contribuiau incetisor si sigur la kg in plus pentru ca nu tineam cont de ele cand ajungeam acasa si mancam. Am redus cantitatile de paine, cartofi, paste, fasole, orez. Am incercat, pe cat posibil, sa nu mananc tarziu seara. Am slabit lent, 5 kg in trei luni, dar am slabit! Nu-mi doresc sa slabesc mult repede pentru ca nu e sanatos si nici estetic.
      Acum am stagnat, ba poate m-am ingrasat vreun kg (nu m-am mai cantarit, imi dau seama dupa haine) pentru ca, din pacate, n-am mai avut grija, am bagat iar dulciuri; de vreo doua ori si shaorma care se duce fix, dar fix pe burtica. 😀
      Incep iar sa am grija ce mananc, dar fara sa mor de foame. Sa slabesc inca 5 kg in urmatoarele trei luni, ar fi tare bine.
      A, eu sport nu fac deloc. Fac treaba multa prin casa (nu stiu daca se pune) si merg pe jos timp de 2-3 ore, cam o data pe saptamana, prin magazine (desi, paradoxal, nu-mi place sa fac cumparaturi). Ar trebui sa incep sa merg pe jos de la serviciu acasa (am 45 de minute de mers pe jos), ar fi foarte bine daca as face asta.

    • Uitasem ca ai scris “De vreo câteva luni mănânc cam 15-20% din regimul meu alimentar normal”, deci mi-am raspuns singura la intrebarea “cat de infometat stai”.
      Nu stiu ce inseamna regim normal pentru tine, ce cantitati. Dar ai grija, sa nu lesini de inanitie 😀 (serios)
      Odata cu inaintarea in varsta arderile din organism se lenevesc. Asta e, imbatranim.

  1. Eu am 1.84 si 78 kg de vreo 7 ani. Indiferent de ce fac si ce mananc. Sa vad dupa o saptamana de abstinenta alcoolica ce arata cantarul. Consum cantitati duble de mancare de cand nu mai beau bere 😀

    Reply
  2. Ada, înfometat ca un naufragiat pe-o stâncă. Mănânc de zici că-s furnică. Nici eu nu-s pe principiul pierderii bruște de greutate dar pentru că nu mă mișc aproape deloc (tu ai putea fi considerată alergătoare de maraton pe lângă mine – se întâmplă să nu ies din casă și câte o săptămână) cam atât de puțin trebuie să mănânc ca să scad încet.

    Probabil am să încerc să-mi fac un obicei să ies măcar de 2 ori pe săptămâna din casă la o plimbare ceva pentru poze. Ar mai fi o optiune cu piscina dar Dorna e foarte limitată în sensul ăsta și-mi trebuie curaj mare să mă duc la înot printre octogenari :))).

    Eu n-am renunțat la dulciuri, doar am grijă să bag puține calorii – am mâncat cioco renunț la juma de masă…

    Reply
  3. La dieta prin infometare, rezultatul pe termen lung va fi cel de ingrasare. Explicatia stiintifica este accea ca atunci cand iti privezi organismul de mancarea cu care era obisnuit, data viitoare cand ii vei da ceva mai mult (adica atunci cand vei constata ca ai slabit si vei incepe sa mananci putin mai mult decat la infometare), va avea ca unic scop constituirea de rezerve (adica depozite de grasime), deci bucuria faptului ca ai slabit dupa perioada de infometare va tine ff putin. Mai bine documenteaza-te putin si incepi sa mananci alimente sanatoase in portii normale (elimina fainoasele, zaharul procesat, grasimile, etc., include in dieta fructe si legume proaspete, etc.). Vei slabi in timp si, cand o vei face, obiceiurile alimentare nesanatoase vor fi disparut, deci nu te vei mai ingrasa.
    La capitolul miscare fizica, pana rezolvi cu genunchiul incepi sa mergi pe jos zilnic cam 30 de minute (mersul trebuie sa fie alert dar nu alergare… in genul sa poti vorbi in timp ce mergi, dar sa nu poti canta)
    Succes!

    Reply
    • Sunt total de acord cu tot ce zici în afară de jumătatea aia de oră de mers pentru slăbit.

      Sunt foarte bune 30 de minute de mers zilnic pentru tonusul general dar la un organism invatat sa arda calorii pe efort intens, jumătate de oră de mers nu face absolut nimic din punctul asta de vedere. Mi-a mai zis cineva și m-a bușit râsul… de aia zic că vreau sa plec în ture de o zi, doua pe munte sau pe apa ca să aibă cât de cât efect…

    • Jumatatea de ora de mers nu era pentru slabit, ci ca alternativa la lipsa totala de exercitiu fizic. Daca te lasa genunchiul sa faci mai mult de atat, e perfect.

    • A, corect. Atunci da, bate statul in casa non stop, numai ca iesitul pentru juma de ora de mers doar pentru mers mi-e la fel de atragator ca impletitul de sosete :))),

      Da genunchiul ma lasa sa urc pe munte doar ca trebuie sa am grija sa calc tot timpul dept, la cea mai mica torsiune sau presiune laterala pe genunchi s-a dus naibii…

      Pentru forma generala ar trebui sa trec peste dilema – pentru ce sa ies ca sa merg fara scop? – si sa bag acea juma de ora in aer curat…

    • Ajutor pentru dilema de a iesi degeaba afara: ca sa te mai pupe soarele 😀 si asa sa faci rost de niste vitamina D care contribuie la fixarea Ca in corp, deci si la intarirea oaselor etc etc :D.
      O iei pe aia mica de-o aripa si mergeti afara 30 min, pe la 11 dimineata. Pana la veve si inapoi, pe drumul cel mai lung :D.

  4. Gata, după două recomandări așa de ferme și bine argumentate e clar. De mâine îmi iau aparatul cu mine și ies câte jumătate de oră la plimbare.

    Ada, cu mica nu ține figura că mă suprapun cu bona și dacă o învăt cu mine nici nu mai vrea să audă de ea :)))

    Dar mă duc singur la veverițe, adică ce? Eu nu merit?

    Reply

Leave a Comment.