Am citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?

Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)

Pe toţi cei peste 3 milioane care au ieşit pe străzile Franţei la mitingul de susţinere, sau vomităm preferenţial? Aici nu a fost prea generos în detalii d-l Bernard Holtrop. Nici nu trebuie. Fiecare înţelege după bunul plac o răbufnire firească venită din partea unui Charlie. Lovit de tragedie şi scărpinat pe răni de ceea ce consideră ipocrizie şi populism.

Putem să ieşim cu toţii pe străzi şi susţinem libertatea presei, să scandăm pentru democraţie, libera exprimare, emancipare, şi împotriva terorismului. Putem să-l beştelim în cele mai odioase moduri pe Bernard Holtrop, aşa cum s-a întâmplat în comentariile aferente declaraţiei sale. Cel puţin în presa virtuală autohtonă care a preluat ştirea originală. Un fluviu de injurii, pentru că “boşorogul senil” nu a vrut să ne accepte “dragostea”.

Până la urmă, nici nu ne-a cerut-o. Nu a cerut nimic din tot ce a primit. Dar putem să facem lista de mai sus, ba chiar mai multe. Mi se pare totuşi un tupeu agasant şi posibil provocator de regurgitație să afirmăm cu toţii “Je suis Charlie”. Nu, noi nu suntem Charlie. Charlie sunt cei care au murit, executaţi de terorişti. Charlie este Bernard Holtrop.

Noi, milioanele, zecile, sutele de milioane nu suntem şi nu am fost vreodată Charlie. Bernard Holtrop ştie prea bine asta şi are tot dreptul să vomite.

Cum v-aţi simţi dacă aţi pleca alături de prieteni într-un război cu demonii din adâncuri. Iar atunci când v-aţi întoarce, fără prieteni, toată omenirea ar striga că a luptat alături de voi? Omenire rece şi surdă care înainte de război v-a ignorat.

Dani Corban

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş