Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.

Din pacate, piata de carte in Romania nu este functionala, ca sa nu zic ca este la pamant. Nu avem o infrastructura adecvata bransei, relatiile de business dintre editori, producatori, depozite, distribuitori/librarii, autori/traducatori, chiar daca pe hartie exista si sunt reglementate, in realitate nu functioneaza. Probabil din acelasi motiv pentru care la noi nu functioneaza nimic cum trebuie.

Ca sa poata supravietui, editurile care publica beletristica in Romania nu-si mai permit de mult sa publice autori necunoscuti sau debutanti. Indiferent cat de bune ar fi un roman, o nuvela, o culegere de poezii sau de proza scurta, daca opera nu este scrisa de un autor de renume (roman sau strain), nu va fi publicata. Pentru ca are sanse foarte scazute de a deveni un succes (sau doar de a-si acoperi costurile). Nici o editura din Romania nu investeste in autori tineri si necunoscuti, indiferent cat de talentati ar fi. Urmarea este tragica pentru autorii tineri romani, multi foarte talentati, care astfel nu mai au acces la public. Ce este un entertainer fara acces la public? Exact.

Am infiintat Editura Datagroup tocmai pentru a putea face ceva impotriva acestei perversiuni editoriale romanesti. Scopul nostru declarat este de a arata ca se poate si altfel. Asa ca ne-am propus sa sustinem autorii tineri si talentati romani – si aici nu ma refer numai la publicarea operelor pe banii editurii (nu radeti, este un fapt in Romania ca autorii necunoscuti platesc editurilor costul de productie a cartilor pe care doresc sa le publice), ci si la sustinerea autorilor din punct de vedere financiar, prin plata unui onorariu nerambursabil in avans, prin actiuni de promovare a cartilor, prin finantarea unei platforme de comunicare online, adecvate pentru a-si putea cladi un brand personal, o imagine in bransa.

Astfel, Editura Datagroup urmeaza un drum atipic, aparent irational din punct de vedere economic, sfidand chiar semnificatia succesului, definita mai sus.

Urmand acelasi model de sustinere si promovare a produselor de calitate “made in Romania”, aplicat deja cu “succes” la Clinica de Bere pe piata locala de bere – incercam sa aducem prin activitatea Editurii Datagroup un plus de valoare pe piata locala de carte, promovand si investind in primul rand in calitatea unei scriituri si nu in potentialul de succes al unui autor de referinta sau al unui bestseller strain.

As vrea sa se inteleaga ca Editura Datagroup nu este un proiect caritabil, nu este o fundatie non profit care urmareste promovarea valorii locale, nu este finantata de bani publici, ci este un proiect privat, orientat pe succes editorial in sensul definit de mine la inceputul articolului, adica economic. Diferenta dintre noi si ceilalti jucatori pe piata este asadar doar una de viziune si de strategie pe termen lung.

Suntem constienti de riscuri, stim ca inotam impotriva curentului, insa avem multa incredere si chiar experienta in ceea ce facem, pentru ca tot ce facem izvoraste din pasiunea si placerea de a crea valoare si de a creste calitatea vietii noastre si a oamenilor din jurul nostru.

Inchei cu un citat din Hermann Hesse (se doreste a fi totodata un indemn de incurajare adresat tuturor autorilor romani debutanti), care mi-a influentat deciziile timp de 19 de ani, de cand am decis sa-mi iau soarta in propriile maini:

„Man muss das Unmögliche versuchen, um das Mögliche zu erreichen“
(You have to try the impossible, to achieve the possible).

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

5 Comments

  1. Este un paradox jenant din partea multor edituri. Păi cum vor să se facă cunoscut un autor dacă nimeni nu vrea să-i publice prima carte?

    E ca în bancul ăla cu șirul infinit de cuvinte, pe care o să-l simplific puțin aici: NO JOB NO EXPERIENCE; NO EXPERIENCE NO JOB :))

    Reply
  2. Trebuie sa ai mult curaj si pasiune sa faci asta, Hary. In Romania. Ah, wait,?dar tu nu esti roman, asa se explica. Rusine noua, romanilor, suntem si la capitolul asta in lumea a 3 a. Mult succes Hary

    Reply

Leave a Comment.