Între poteci de cretă măcinată, sădesc puieţi de codru cântător. Izvoare sorb din huma cimentată, să-mi răcoresc fazanii din cuptor.
Vântu-i pitit, înfricoşat în ceruri.
Cenuşa a-nghiţit lăbuţe iepureşti.
În crematoriu au rămas ecouri
De paşi pârliţi şi suflete lumeşti.
Hai, faceţi loc, să fie izbăvire! O lume mântuită-n purgatoriu – cu foc şi evlavie. Modelaţi cenuşa în chip de sărbătoare – E ziua lui Ilie!
Izlazul gâdilă pe burtă norii.
Stejarii poartă rochie şi frac.
Cu creştetul sărut pe talpă sfinţii
Călare pe un bivol înspumat.
stiu ca nu prea treci pe la biserica, dar azi e sf. Ion:))
Maestre, vreau o poezie in stilul asta, de fiecare sfant ortodox. Stiu, sunt foarte multi… 🙂 Dar la finele anului voi avea o carte de poezii crestine, scrisa de un drac.
Cartea o dedicam lumii moderne “mântuite-n purgatoriu – cu foc şi evlavie”!
Problema cu sfinţii nu e numărul mare. Însă, pentru mine, nu toţi au potenţial liric. Dar facem 🙂
Interacţiunea dracului cu creştinismul o sa fie din plin şi în ultimul capitol al Cocoşului.