De ce urăsc PSD

Dacă tot s-au înmulţit anti-PSD-iştii şi haştag rezistenţii ca hamsterii, simt nevoia să-mi explic prezenţa în rândul celor care urăsc PSD. Nu mi se pare corect să-mi vărs oful printr-o înjurătură searbădă (care, în funcţie de circumstanţă, poate avea conotaţii sexuale, ba chiar hazlii). Nici să mă declar anti-PSD pentru că asta-i moda, aşa se poartă în grupul prietenilor, dar nu văd o problemă să-mi promovez produsele şi imaginea la televiziunile partidului. Aşadar, explicaţii în multe cuvinte, nu sex oral:

În primul rând, să notăm măsura bună aplicată de guvernarea PSD: creşterea salariilor pentru profesori şi medici. Stabilitatea economică şi posibilitatea de a suplimenta veniturile bugetarilor nu sunt meritul guvernelor PSD, dar decizia măririi le aparţine. Puteau să nu. Criticile nu îşi au rostul – dacă România va ajunge în colaps financiar, nu va fi din cauză că, după şase ani de facultate, Doctorescu a primit trei mere în loc de două.

Restul finanţărilor pentru bugetarii căpuşă, pentru pensii mai mari decât salariile, pentru transport gratuit, tabere gratuite şi alte pomeni nu intră în aceeaşi categorie. Sunt doar propagandă scumpă şi proastă pe spinarea contribuabililor.

Nu sunt de acord nici cu veşnica înfierare a medicilor pentru obiceiul şpăgii. S-a perpetuat certitudinea naţională că medicii oricum trăiesc boiereşte din şpăgi, deci salariul este irelevant. La ce bun să-l mai mărim? Presupunând că toţi medicii ar trăi din şpăgi (ceea ce este o ticăloşie, nu doar minciună), nu cumva este vina noastră?

Suntem patria şpăgii, a descurcăreţilor şi a micilor infractori care vor să trişeze la cozi ori să-şi împingă gardul în curtea vecinului. Dăm şpagă pentru orice! Şpagă la chelner, la taximetrist, la lăutar, la popă, la vidanjor, şpagă la poliţist, la primar, la frizer, la frezor, la instalator, şpagă la şpagă. Dar totul până la medici! Cei de pe urmă sunt o categorie aparte: meta-cetăţenii teleportaţi de pe Planeta Integrilor.

Îl ştiţi pe neurochirurgul Leon Dănăilă? Analizându-l sumar, după vorbă, după port, după „avere” – Câtă şpagă pare să fi luat în timp ce a salvat mii de pacienţi? Nu este singurul, nu s-a născut bătrân şi savant. Poate un tânăr Dănăilă, proaspăt absolvent de Medicină, nu doreşte să primească şpaga îndesată de pacienţi prin toate cusăturile. Nu vrea! De-al dracu şi de ambiţios.

În concluzie, profesorii şi medicii meritau aceste măriri, iar guvernul PSD a luat o decizie bună. Probabil singura.

De ce urăsc PSD-ul? Nu atât pentru deciziile politice cât pentru discursul public. Pentru umilinţa pe care o trăiesc încontinuu, ştiind că mă reprezintă Viorica Vasilica Dăncilă. Pentru nesimţirea demonstrată de fiecare dată când îmi vând poveşti teribil de proaste. Gaşca lor de ignari infatuaţi mă consideră ultima speţă de habarnist. Şi nu există motiv mai întemeiat să fierb de furie decât tupeul unor submediocri intelectual de a mă considera mai prost ca ei.

În capul listei de minciuni insuportabile: Propagandata naţionalistă, ascunderea gunoiului sub carpeta tradiţionalismului şi a ortodoxismului.

„Noi apărăm patria şi tradiţiile de pericolul extern!” , „Străinii ne-au furat fabricile, pădurile şi pământul!” , „Datorită nouă România are creştere economică, iar nemernicii din afară vor să ne saboteze. De ciudă!”

Fabricile s-au vândut în anii ’90, sub păstorirea PSD-iştilor Iliescu şi Năstase. Nu au invadat străinii să le smulgă cu forţa din pământ, ci PSD-iştii noştri le-au dat pentru împământenita Şpagă. Jaful PSD-istului Năstase a continuat şi după 2000, an în care a fost numit prim-ministru de PSD-istul preşedinte Ion Iliescu.

Pământul l-am vândut de asemenea, de bună voie! În acest moment, jumătate din suprafaţa agricolă a României aparţine corporaţiilor (străine, evident), din cauza PSD-iştilor care au distrus în anii ’90 tot ce însemna capital agricol autohton. Sisteme de irigaţii? La fier vechi. Infrastructură? Ca la 1918. Tehnologia ţăranului român? Ca la 1907.

Iar tema pădurilor este doar muniţie de propagandă, motiv inventat de PSD pentru hulirea austriecilor, nemţilor, suedezilor, ungurilor. Că tot am pomenit anul 1918, am rămas la fel din multe puncte de vedere, inclusiv ca suprafaţă împădurită.

În ultimul secol, suprafaţa pădurilor româneşti a oscilat între 7,5 şi 6,5 mil. hectare, motiv insuficient să transformăm defrişările ultimilor 30 de ani într-o dramă naţională. Asta nu înseamnă că ne-ar strica mai multe, ori să protejăm anumite zone. Dar legendarele păduri de pe vremea lui Ceauşescu sunt doar propagandă proastă. Au fost la fel de puţine ca acum, în 2018.

Creşterea economică, moţul panegiricului PSD: Dacă nu ai crescut izolat în pădurile virgine ceauşiste, îţi e lesne de înţeles că progresul economic nu apare datorită PSD. La fel cum criza din 2008 şi tăierile salariale din 2010 nu au fost din cauza PD-L. România nu mai este o tarla ruptă de restul lumii, gospodărită prin iscusinţa academicienilor din Teleorman. Înţelegem cel mai uşor motivele creşterii economice, uitându-ne la evoluţia salariului mediu în ultimii 15 ani:

2004 – 145 euro , 2006 – 236 euro , 2008 – 348 euro , 2017 – 530 euro.

Între anii 1990 şi 2004, România s-a zbătut într-o sărăcie cruntă. Gospodărită fiind de PSD. Din nou, dacă nu ai crescut în vârful virginului stejar secular, îţi aminteşti de perioada respectivă, când mezelurile deveniseră un lux, iar restaurantele erau prohibite pentru majoritatea cetăţenilor.

145 de euro în 2004 şi 530 în 2017. De trei ori şi ceva mai mult! Ucraina, de exemplu, a rămas tot sub limita celor 200 de euro. Şi toate statele europene din afara UE au rămas în urma noastră, inclusiv măreţii sârbi.

Coincidenţă: În anul 2004, momentul startului nostru economic, aderarea României la Uniunea Europeană a fost confirmată la Bruxelles (18 iunie 2004). Procesul integrării s-a terminat la 1 ianuarie 2007. Timp de trei ani, s-au pompat vitamine în săracii Europei, ca să nu le păşim desculţi în vestibul, leşinaţi de foame. Întregul progres economic ce a urmat se datorează Uniunii Europene! Adică ălora pe care îi înjură PSD-ul încercând să le fure meritele.

DNA-ul (iniţial PNA) tot cu ocazia aderării la UE s-a înfiinţat. În era pre-DNA, gaşca PSD-iştilor a făptuit toate cele de mai sus, fără să existe vreo oprelişte legală. Furt ca în pădurile virgine! Dacă există ceva demn de ascultat la Sorin Ovidiu Vântu, hai să ascultăm poveştile de haiducie, din anii ’90. Milioanele făcute în zorii democraţiei, sutele de tiruri cu ţigări de contrabandă, paradisul oricărui „descurcăreţ”.

Tot ce s-a schimbat în bine se datorează altora. Instinctul nostru a fost cel al melcului atacat: un organism retractil. Am fi rămas flămânzi în cochilie, dacă nu primeam ajutorul UE. Iar discursul şi atitudinea PSD sunt nedrepte, jignitoare pentru orice individ întreg la mansardă şi „nepădureţ”. Dincolo de fapte, de măsuri şi programe de guvernare, îi urăsc pentru neţărmurita nesimţire.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

Leave a Comment.