De ce nu se trăiește din scris în România?

În primele două părți, 1 și 2, am povestit despre lucruri universale – oriunde în lumea asta e greu să trăiești din scris dacă o faci prost sau dacă nu te știe nimeni. Partea a treia am lăsat-o pentru piața noastră, lucruri ce se aplică strict aici, lucruri care fac, după părerea mea, să nu poți trăi din scris, indiferent cât de bun ești.

Când zic trăit din scris mă refer strict la profesia de scriitor și la trăitul din vânzarea de carte. Să trăiești din scris nu înseamnă numai asta(copywriter, blogger, jurnalist, ghost-writer și altele sunt meserii cu care trăiești din scris), dar eu mă rezum doar la ce mă interesează pe mine.

Buuun, hai să vedem ce particularități are piața românească de carte:

  • e foarte mică, cea mai mică din Europa sau pe-acolo. Cum s-a ajuns aici? Sărăcia, colapsul educației, șmecheria prostanilor ajunsă model de succes. Când societatea produce pe bandă analfabeți funcționali și nu promovează deloc competența, cine vrei să ridice piața de carte?
  • pe lângă faptul că e cât o puță de furnică, piața de carte românească e anti-naționalistă, ea și cu piața de autovehicule. ”Nu citesc autori români” am auzit de zeci de ori. Cum s-a ajuns aici? Metehnele comuniste s-au păstrat intacte în tagmă și asta înseamnă că toată critica de profil laudă sforăitor mizeriile scrise de cunoscuți, lauda în cerc e indestructibilă, premiile concursurilor cu greutate sunt împărțite pe sub masă și așa mai departe. Asta înseamnă că după ce s-au fentat cu câteva capodopere din astea ultra-recomandate, cititorii nu mai au nici cea mai mică încredere în review-urile culturale românești și preferă să nu arunce bani degeaba și să ia cărți care au cucerit piața internațională.
  • distribuția câștigă la noi între 40-55% din prețul cărții, DISTRIBUȚIA nu editurile. Cum s-a ajuns aici? Prostie pură și lipsă de viziune a tagmei de care vorbeam mai sus, cei ce respiră cultură pe urechi dar nu înțeleg că fără public nu au nicio utilitate. Că pentru o editură mică e greu să-și țină cărțile doar pe site-ul propriu, pot să înțeleg, dar să nu fie în stare primele 3-4 edituri ale țării să-și facă un magazin online propriu și să vândă doar acolo e incredibil. În timp ce editurile sunt falimentare pe linie(cu puține excepții, legate în general de contracte cu statul și manuale), elefant/libris/librarie câștigă bine mersi din vânzarea de carte(ok, nu vând numai asta, dar câștigul din carte nu e neglijabil).

Ce înseamnă toate astea pentru scriitorul român? Înseamnă că va vinde puțin și din prețul unui exemplar îi va reveni și mai puțin. Păi? Dacă editura produce cartea, cu toate cheltuielile ce vin din asta, iar apoi dă jumătate din preț magazinului, de unde să-i mai dea și autorului? Nu că procentul de 10% nu ar fi în regulă, dar când se vinde atât de puțin, nu prea ajunge.

Până la urmă cât se vinde? Nu se știe. Zău, nu se știe, se minte cu o nerușinare incredibilă. Oamenii din domeniu falsifică cifrele până la proporții absurde, încercând să-și ascundă incompetența și rolul lor în piața falimentară, după o perdea de minciuni. 50.000, 80.000, 100.000, un milion de cititori, aruncă bombastic și autori și editori oricui stă să asculte, dar când vine vorba să prezinte vreo hârtie, vreun impozit plătit pe miliardele câștigate, tac mâlc.

Părerea mea? Nu sunt 10 autori de beletristică în țara asta care să vândă 20.000 de cărți pe an. Și cu adunatul din urmă e greu, dacă nu intri pe lista lecturilor obligatori de liceu sau a cărților de avut în blibliotecă pentru că așa trebuie, nu aduni mai mult de câteva sute de cărți vândute pe an, după ce publicul care te cunoaște a cumpărat titlul în primele 6 luni.

Și uite așa lucrurile sunt clare. Dacă ești unul din ăia care vinde 20.000 de cărți pe an, un super-erou cum ar veni, câștigi din asta vreo 40.000 de lei. După ce plătești taxe rămâi cu 2000 și ceva de lei pe lună, sumă deloc impresionantă. Iar suma asta e o performanță pe care nu o ating nici 0,01% dintre scriitorii români.

De asta, dacă vrei să trăiești din scris în România, ai două opțiuni:

  • pe lângă carte, mai scrii pe bani și-n alte moduri/locuri. Asta îți ia timp, te desprinde din atmosfera cărții, te împarte, dar te ajută să nu mori de foame în timp ce-ți urmezi pasiunea. Dacă stai și te uiți un pic la zecile de mii de scriitori români contemporani, aproape toți au și altă slujbă, majoritatea fără nicio legătură cu scrisul.
  • încerci să intri pe piața de afară.

La noi, scriitorul nu trăiește doar din vânzarea de carte.

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

3 Comments

  1. De-asta faceam mereu separarea: a trai din scris si a trai din scriitura. Cu prima parte m-am descurcat onorabil, de a doua inca imi e frica sa ma apuc, cu toate incercarile precedente…

    Reply

Leave a Comment.