De ce Hannibal este un serial mediocru

HannibalTrachtenbergS1_aAm văzut primul sezon şi 8 episoade din al doilea, adică aproximativ 80% din ce s-a produs până acum. Material suficient pentru a-mi forma o opinie despre atât de lăudatul serial Hannibal. Evident, are multe părţi bune, altfel nu ar fi unul dintre cele mai vizionate seriale tv ale momentului. Aş vrea să remarc totuşi părţile proaste. Poate nu la fel de multe, dar enervant de stridente.

Cea mai importantă bubă mi se pare lipsa de originalitate în construcţia scenariului. Serialul nu impresionează prin ingeniozitatea ideilor, ci prin şocul produs de amănuntele din decor. Acel „UAU!” necesar unui thriller-mystery reuşit este produs în exclusivitate prin vulgaritatea peisajului, prin prezentarea explicită a morbidului şi a sinistrului.

Se insistă prea mult pe soluţia „Nu te putem şoca prin idei sclipitoare, dar ia de-aici sânge, maţe şi creieri împrăştiaţi, până îţi astâmperi foamea de senzaţional”. În timpul vizionării, am trăit de câteva ori un sentiment cunoscut. Sentimentul pe care îl ai atunci când vrei să compui o lucrare literară, dar îţi lipseşte ideea genială. Şi atunci încerci din răsputeri să compensezi prin metafore şi floricele de umplutură.

O altă problemă a genului respectiv de film/roman este lipsa credibilităţii. Atunci când vrei să construieşti personaje pe un fir narativ raţional, nu poţi să apelezi la prea multe rupturi de realitate. Mai pe scurt, atunci când povestea ta a fost ridicată folosind principii logice şi psihologice, nu te poţi abate total de la logică, doar pentru a mai accentua puţin partea dramatică (partea care aduce audienţa)

Este într-adevăr impresionant să aşezi un copac înflorit în care a fost încastrat un corp uman, în mijlocul străzii. Dar avem o problemă când mergem pe ideea că a fost transportat acolo de un singur om, făra a fi observat în timpul operaţiunii. Impresionantă este şi cioara care zboară din pieptul unei femei în timpul autopsiei. Fără a ne întreba cum a supravieţuit cioara respectivă în corpul unei femei, care la rându-i a fost introdusă vreo două zile în corpul unui cal…

Sunt de părere că un astfel de scenariu nu îşi permite atât de multe abateri de la logica elementară. Pentru a gusta serialul Hannibal am nevoie de ingredientele necesare pentru a îmi prepara scenariul meu, în paralel cu cel original. Vreau să fac legături logice, pe baza cărora să anticipez evenimente şi să construiesc personaje. Nu pot face asta, dacă filmul abundă de evenimente iraţionale. Şi îmi rămâne doar varianta consumatorului placid. Cel care înghite tot ce primeşte, fără a mesteca prea mult. La final va fi sătul, adevărat. Dar s-a săturat cu un serial mediocru.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

15 Comments

  1. Du-te ba de aici că vorbești prostii cât casa de mari… parcă n-ai fi autor liric ci vreun contabil ceva. Ce-ar mai rămâne în picioare din multe scriere de-ale tale dacă le-am aplica logica asta elementară de care vorbești?

    E a doua oară când iei la treișpe paișpe un serial bun pentru că nu e realist și mi se pare cruntă ipocrizie, filtrul ar trebui să fie la fel calibrat pentru orice dimensiune literară/cinematică.

    Nu înțeleg cum poți să te pierzi în lirică aberantă logic când te uiți la realitate dar să nu reușești să intri în jocul unui serial de ficțiune și să te bucuri de frumusețea culmilor criminale pe care le explorează pelicula… curată ipocrizie îți spun

    Reply
    • :))) Chiar am vrut sa scriu in articol ca scenaristul pare mai degraba liric decat romancier. Da, metafora si pastelul filmului sunt reusite. Dar eu aveam alte asteptari de la el. Imi da impresia ca are bucati de Twin Peaks aruncate aiurea in alta oala. Ma asteptam la o constructie rationala si meticuloasa, ca in Breaking Bad. Sa ma aduca in ipostaze senzationale, fara a imi dea seama cum am ajuns acolo si fara sa-mi para dubios drumul pe care am mers.

  2. Serialul nu exceleaza dar e mai bun decat multe, iar pentru iubitorii genului care adora sa vada bai de sange e perfect. Acentuarea asta a elementelor socante este folosita intens de ani de zile, ultimul exemplu care imi vine acum in minte este Wolf of Wall Street film in care vezi sex, droguri si injuraturi. A da, si parca si pe Leonardo di Caprio. Revenind la Hannibal cred ca multi dintre cei care urmaresc serialul nu au remarcat nici jumatate din rupturile semnalate de tine, bineinteles ele exista, dar daca publicul se concentreaza pe mate si oragane nici mai au timp sa vada altceva.

    Reply
    • Da, am zis de la inceput. Recunosc ca are multe parti bune. L-am catalogat “mediocru”, raportat la asteptarile mele initiale. Dar raportat la totalitatea serialelor produse pana acum, face parte din jumatatea superioara. Motiv pentru care ma voi uita si la restul episoadelor ramase din sezonul al doilea. Dar ma uit asa, fara entuziasm :))

  3. “…abateri de la logica elementara”, zici matale… Pai tocmai asta e! In asta consta tot farmecul serialului si unicitatea lui: “Hannibal” devine mai bun pe masura ce se abate si mai mult de la logica. Productia graviteaza in jurul ideii de rau pur si absolut trimis pe pamint ca sa corupa lumea. Iar pentru fiecare dialog intens si emotional avem tot atitea imagini pline de grozavie, pentru ca serialul este la baza un show horror, iar Fuller & co. tin sa ne aduca mereu aminte amanuntul cu pricina. Accentul se pune de multe ori pe horror si nu neaparat pe logica.
    Pe linga asta, e greu sa ai asteptari de intriga gen ‘Breaking Bad’ de la un titlu ca ‘Hannibal’. Comparatia e subreda, iar aici nu spun ca trebuie sa fii un fan al cartilor lui Harris ca stii ca este vorba de un criminal-geniu-psihopat-cult-master-chef. Iete logica in toata insiruirea asta.

    Reply
    • Da, da, inteleg ce zici. Alta e problema mea. Serialul asta nu e nici strut, nici camila. N-as fi avut nimic de comentat daca intr-adevar accentul se punea pe horror si nu pe logica.
      Dar sunt scene multe si serioase cu medici criminalisti care analizeaza particule de praf, celule si molecule, pana descpopera indicii importante in deslusirea enigmei. Si in procesul asta de analiza microscopica se bazeaza exclusiv pe principii logice (ceva asemanator cu Dr. House). Si de-odata, hodoronc-tronc, zboara o cioara din pieptul unui cadavru sosit la autopsie. Uite asa, ca sa fie episodul mai spectaculos :)) Dintre toti medicii aia care cauta indicii in detalii microscopice, nici unul nu isi pune problema cum dracu a supravietuit cioara in pieptul cadavrului. “A, uite o cioara care iese din inima…Hmm, da, da interesant. No, hai sa analizam scame si fire de par. Doar suntem oameni seriosi, nu pierdem timpul cu toate ciorile.”
      Si asta e doar un exemplu in care se tese cu migala un fir logic si pe urma se arunca o nuca in perete, in mod gratuit. Se incearca prea mult socarea audientei, chiar daca nu e cazul. Din cauza asta il simt cam “cheesy”

  4. Mai Dani, Hannibal ca Hannibal. N-o sa te mint ca pe mine ma omoara logica filmului, ca nu e cazul. Nici partea de mate nu pot sa te mint ca m-a marcat. Probabil ca ma soca mai rau daca era cu animale :)) In schimb imi plac actorii, chiar foarte mult. Dar na, macar e doar un serial, nu ma asteptam sa-mi zguduie lumea si sa ma umple de intrebari. In schimb, de exemplu Van Trier, care este ultra la moda, ma, mie nu-mi spune nimic. Dar nimic frate, si mi se pare atat de neplauzibil incat la Antichrist m-am uitat vreo 5 minute, am zis ca e o tampenie trasa de par, ca ce parinti isi lasa plodul nesupravegheat intr-o camera de la etaj, cu mese si scaune pe care sa se urce, si la care geamurile nu au nici sisteme de sigurantra si nici macar plase, si l-am inchis. Iar la Nymphomaniac, de care eram sigura ca e de rahat, dar toata lumea zicea ca ce minunatie psihologica, m-am uitat tot filmul la o femeie care face sex mai mult sau mai putin in sila, ca ultima gospodina plictisita cu un sot burtos, (hai, exceptie facand faza cu iubitul ala la care nu stiu ce-i placea), cu explicatia ca ei ii place viata ei si ca isi iubeste “her cunt”. Si dupa o gramada de intamplari lipsite de sens, filmul se termina cu ea, impuscandu-l pe asexuat, care cica incerca sa o violeze, fara sa aiba o erectie, ca in filmele lui Van Trier nu se incurca el cu detalii de-astea care sunt ptr muritorii de rand, si cu toate ca daca i-ar fi tras un picior il arunca pe podea cu rotile in sus. Dar, na, licente artistice. Deci cum ziceam, pe langa acest film cu actiuni si personaje trase din palarie, cadvrele lui Hannibal sunt parfum.

    Reply
    • Inca nu m-am uitat la Nymphomaniac, dar e urmatorul pe lista 🙂 Am deja parerea unor cinefili: CTP-ul a fost foarte impresionat de Nymph 1 si dezamagit de al doilea, Vlad mi-a zis ca sunt porcarii ambele (la fel ca tine). Plus alti prieteni care s-au uitat si au fost dezamagiti.

  5. Ok, hai sa o luam altfel. Prin ce impresioneaza serialul asta?
    Personajul Hannibal este deja aruncat in scena si cunoscut de publicul larg din 1991, cand a fost lanst Tacerea mieilor. Ce facem pentru a pastra personajul interesant? Pai aratam in detaliu cum isi transeaza, gateste si mananca victimele. Aranjam cat mai spectaculos ingredientele in farfurie si orice ar gati, ii punem lui Hannibal in mana o tigaie in flacari. La el toata mancarea e flambata 🙂

    E greu sa facem asta? Nu e. Trebuie sa fim geniali? Nu, deloc. Pai atunci, hai sa facem. Altceva? Prin ce sa mai impresionam?
    Mmm, hai sa inundam ecranul cu scene de greata si violenta explicita. Insiram peste tot vopsea rosie, mate si creieri din plastic si ne gandim la cele mai sinistre modalitati in care ar putea fi profanat un cadavru. Il bagam in coarne de cerb, il inghetam si il facem file, il trecem prin masina de tocat, bagam albine in craniu sa isi faca cuib, il folosim ca sol fertil pentru ciuperci, posibilitati nelimitate..
    E greu sa facem asta? Nu. Trebuie sa fim geniali? In niciun caz. Ar fi fost greu daca trebuia sa respectam si ceva principii logice, dar asa, aberatii sinistre si gretoase poate elucubra oricine, inclusiv noi. Pai daca nu e greu si nici geniali nu trebuie sa fim, atunci hai sa facem.
    Si au facut.
    Hai sa dam la o parte tot ce am scris mai sus, adica “atuurile” serialului. Ce mai ramane? Scenariul este unul banal, nu te surprinde cu vreun eveniment neasteptat, constructia personajelor este ok, dar, din nou, nu impresioneaza, desi actorii joaca foarte bine. Apar tot felul de clisee si motive atotprezente in filmele ultimilor ani. De exemplu, cancerul. Vrem inca un boost de audienta? Evident! Hai sa bagam si o drama despre cancer atunci. Toti o baga. Ce, noi suntem mai prosti?
    Daca dezbracam filmul de poleiala din sange, mate si file de bebelus, ramane cam putin. Ramane un film mediocru.

    Reply
  6. Dani, vizualul serialului este extraordinar. Nu e vorba de mate, creieri, sange, ci de cum sunt asezate in scena. Repet vizual este extraorinar, ca tu poti sa te uiti la un film/serial si sa consideri ca viualul nu e important este o alegere personală dar nu are niciodată putere de argument.

    Jocul actorilor este, după cum ai zis și tu, bun chiar foarte bun. Deja doua puncte forte, impresionante ale serialului.

    Ca pentru tine astea doua nu conteaza este absolut si totalmente irelevant in clasificarea unui serial drept mediocru, ar conta doar când ai spune ca imi place dar nu foarte tare sau nu-mi place deloc. Cand spui ca e mediocru trebuie sa ai argumente care nu tin de alegerea ta sau modul in care privesti tu un serial.

    Cumva e aceeasi greseala a celor care se duc sa vada Rambo si ies din sală pufnind, că nu a avut introspectie destulă…

    Da, scenariul nu este fabulos, ghici ce? Nici nu trebuie să fie, Hannibal e un personaj cunoscut, deja trasat, are povestea deja scrisă – e un criminal în serie, unde ai vrea sa intervină geniul creator aici dacă nu chiar în arta crimei?

    Uite la Breaking Bad am auzit cât de tras de păr e personajul principal, deși mie mi se părea o licență extrem de logică – bolnav de cancer/pe moarte omul se schimbă, e eliberat de multe convenții și temeri sociale. Nu, dom’le, că nu e chiar așa, omul a fost profesor…

    Până la urmă e exact vorba de aceeași chestie, refuzul de a urmări un serial așa cum a fost făcut, un personaj așa cum a fost creat și a vedea dacă îți place sau nu și analizarea în amănunt a unor chestii care țin mai mult de tine decât de serial. Cam ce fac criticii literari când bagă niște sf-uri pe care autoriii nu le-au visat în viața lor.

    Eu sunt norocos, pot să mă uit la Batman fără să mă enerveze lipsa de logică, pot să mă uit la Hannibal pentru modul superb în care este spusă vizual povestea (poate că trebuie să ai ceva înclinație sau interes în domeniu ca să-ți dai seama cât e de tare), la Breaking Bad pentru evoluția personajului și la alte o grămadă de mediocrități pentru că le iau ca metode de relaxare si nu de algoritmică cerebrală.

    Reply
    • Braking Bad are un scenariu mult mai inteligent construit. Acolo chiar este plauzibila evolutia personajului principal. In niciun moment nu mi-am zis “Ba, nu. Asta e imposibil!”. Totul curge natural, progresul se face treptat, fara sa lase impresia de falsitate. Deci in legatura cu Braking Bad, nu mi s-a parut deloc tras de par personajul principal.
      Batman mi-a placut foarte mult, pentru ca era construit intr-un stil mistic care m-a atras. Nu sunt genul de carcotas care sa urle de ce scot dragonii foc pe nari si nu se ard. Batman a fost genial, iar Hannibal este putin cheesy si kitschos. Pentru gustul meu, evident. La fel cum il consider per total ca fiind de calitate medie, dupa gustul meu.
      Daca il consider un film mediocru, nu am pretentia ca si restul sa fie de acord. Este catalogarea mea subiectiva, explicata prin argumentele din articol si din comentarii.. Nu cred ca exista vreun film la care toata lumea sa fie de acord in unanimitate “Da, frate. Asta e genial!” 🙂

      “Până la urmă e exact vorba de aceeași chestie, refuzul de a urmări un serial așa cum a fost făcut, un personaj așa cum a fost creat și a vedea dacă îți place sau nu și analizarea în amănunt a unor chestii care țin mai mult de tine decât de serial”
      Pai nu am cum sa analizez un serial altfel. Il analizez prin prisma personala. Nu pot sa ma rup de mine si sa privesc ca un ochi obiectiv, ce leviteaza undeva in abstract, neutru si impersonal. Orice fiml/carte trece prima data prin filtrul personal al fiecaruia. Din cauza asta sunt intelese si apreciate diferit, de la o persoana la alta.
      In rest, exact asa am facut. Am urmarit filmul asa cum a fost facut, personajul asa cum a fost creat, si am vazut daca imi place sau nu. Pe alocuri mi-a placut, dar nu m-a impresionat. Iar unele scene mi s-au parut nereusite. In concluzie, mediocru.

    • Stii cand incep sa stramb din nas la un serial? Atunci cand incepe sa ma plictiseasca. Cand nu mai astept cu entuziasm urmatorul episod. Asta e primul indicator. Si asta am patit la Hannibal.
      Ok, un episod nou.. Stai sa ghicesc. Inca un cadavru dezmembrat intr-un mod bizar, vine Will, urmeaza cateva scene de bla,bla,bla, nimic impresionant. Ajung instant la criminal. Ala cedeaza din prima, pentru ca oricum e psihopat, nu are frica si remuscari. Intre timp, mai gateste Hannibal un piciorus, un degetel, inca vreo doua scene de bla,bla,bla si gata episodul. Tare! Foarte original si deloc asemanator cu restul episoadelor.

  7. Am vazut si eu Hannibal si am ramas impresionata, apoi am citit comentariile si am simtit nevoia sa imi exprim punctul de vedere. Dani, spuneai ca te plictiseste, ,,inca un cadavru dezmembrat bla bla” , dar la ce te astepti de la un serial politist? E logic sa apara inca o crima si cadavrele daca nu erau prezentate intr-un mod spectaculos nu era ok pentru ca atunci serialul nu se ridica la nivelul asteptarilor multora care il vizioneaza, deci asta nu ar trebui sa fie un argument pentru justificarea afirmatiei: e un serial mediocru.
    ,,Intre timp, mai gateste Hannibal un piciorus, un degetel, inca vreo doua scene ” astea sunt detaliile care fac mai interesanta povestea, care completeaza actiunea. Ai mai afirmat si ca ,, nu impresionează prin ingeniozitatea ideilor, ci prin şocul produs de amănuntele din decor.” partial adevarat, ideile poate nu sunt stralucite, dar sunt destul de ingenioase, dar serialul impresioneaza si prin schimbul inteligent de replici. Daca ai sta putin sa te gandesti la oricare din dialogurile purtate de Hannibal cu Will, de exemplu, ai putea observa ca sunt concepute cu mare precizie. Mai sunt multe, dar cred ca ai prins ideea 😉
    Doar pentru ca nu este asa cum te asteptai nu inseamna ca e mediocru. Poate a depasit asteptarile tale dar nu esti open-minded si nu observi asta.
    Scenariul nu e nici strut, nici camila, este mai mult o combinatie care din punctul meu de vedere il face mai autentic. Misterul, drama, incarcatura emotionala, psihologia, toate contribuie la formarea serialului care apropo eu il consider chiar reusit.
    Ti se pare plictisitor, dar totusi ai continuat sa il vizionezi pana la sezonul 2.

    Reply
    • Da, am urmarit primele doua sezoane pentru ca are si parti bune. Si, recunosc, am avut asteptari mai mari, fiind cat se poate de “open-minded” 🙂

      Am tot asteptat in scenariu o idee ingenioasa, o stralucire, un “wow, ce-au gandit-o pe asta!”. Am asteptat timp de doua sezoane si m-am convins ca pierd timpul. Da, este spectaculos, puncteaza la maximum pe partea de “weird”, are si oaresce eleganta in efectele vizuale. Replicile sunt fie banale, fie trase de par, deci nu…in niciun caz un film care puncteaza la capitolul dialog.

      In concluzie, decat sa ma apuc de al treilea sezon, mai bine vad pentru a cincea (sau a sasea) oara Hannibal-ul original cu Anthony.

  8. Am vazut si eu vreo doua episoade intre timp, habar nu am din ce sezon, ca le-am vazut pe AXN, din lipsa de altceva. Nu m-am plictisit, dar nici nu m-a facut sa-mi doresc sa ma uit pe net la alte episoade.

    Reply

Leave a Comment.