Pruncuşorul se apropie ţopăind ca un iepuraş de a treizecea primăvară din viaţă? Sunteţi o mare familie drăgăstoasă şi voi, părinţii, cei mai buni prieteni ai odraslei? Vă consolaţi cu gândul că până şi Mircea Badea împarte duşul şi capacul de veceu cu bunică-sa? I-aţi transformat de-a lungul timpului camera din creşă în lăcaş de malahie şi, mai nou, în atelier de artă absconsă?
Daţi-vă copilul afară din casă!

Altfel, o să ajungă un morcovel pufos care o sună pe mami la 2 noaptea, să îl ia cu maşina din club. Eventual plângând, pentru că nu a vrut proaspăta agăţătură să facă sex de faţă cu părinţii morcovelului. Ce paraşută! Hai să pupe mama pe îngeraş, că na, aşa sunt fetele, profitoare şi insensibile. (caz real!)

Ascultaţi-mă, ştiu ce vă zic: Daţi-vă copilul afară din casă!
Îmi amintesc ziua când mi-am făcut bagajele în curatul oraş al râmnicului şi m-am mutat în cocina din Bucureşti. A fost cea mai fericită zi a celor 18 ani de viaţă. Nu pentru că aş fi avut o copilărie nefericită, nu pentru că aş fi un porc iubitor de cocină, nu pentru că m-ar fi supărat ai mei, nu. Dar am fost liber, pe picioruşele mele, nemărginit şi nemăsurat.

Şi tu, lepră puhavă şi îngălată, smulge-ţi ghearele de căpuşă de sub fusta mamei! Nu vei mai avea cămăşi călcate, nu vei mai mânca la fiecare prânz ciorbiţă caldă, nu vei mai primi zilnic bănuţi pentru suculeţ şi îngheţată (pe care să-i fumezi pe ascuns, nenorocitule), nu, nu vei mai avea. Costurile sunt aparent mari. Dar crede-mă, plăcerea de a-ţi spăla singur chiloţii, nepreţuită!

În Bucureşti, cazurile de conexiune ombilicală postuniversitară sunt tot mai dese. Anual, sute de bucureşteni mor înecaţi cu susetele, atunci când beau prima bere la absolvirea facultăţii.
Daţi-vă copilul afară din casă!

Sau va ajunge aşa: