D’ale scriitorului

Stăteam eu așa, în fața unei prime pagini goale, căutându-mi inspirația și găsindu-mi-o mai greu, că așa e la fiecare început de carte, când vine un răvaș englezesc pe facebook.

Cică – Salut, sunt Cutărescu. Tu ești autorul Chameleon the Base? Dacă da, mulțumesc pentru o scriitură grozavă, mi-a plăcut foarte mult. Sper că o să fie și o continuare, nu-i așa?

Traducere aproximativă. Măi, nu numai că omul a citit o carte cu un autor necunoscut dar și-a mai făcut și timp să mă caute pe FB după nume și să-mi scrie că i-a plăcut. Și-apoi m-am uitat un pic peste cele două cărți publicate până acum și stau binișor:

Povestiri de sub papuc are rating 5/5 pe goodreads, nu pentru că ar fi perfectă ci pentru că își face treaba ei de carte de umor, te face să râzi și nu așa, elegant, ci în gura mare. Cel puțin la majoritatea cititorilor ăsta e efectul, iar cei care fac un efort suplimentar și îmi dau un rating pe goodreads sunt dintre ăia. Le mulțumesc cu drag.

Despre varianta în engleză nu pot să zic nimic acum, s-a pierdut ceva din farmec în traducere și nu am încă feed-back de la cititori.

Cameleonul nu a fost încă foarte citit pe nișa lui, iar părerile unor non-cititori de SciFi, nu prea poți să le iei în calcul indiferent cât de pozitive sunt. SciFi-iștii însă au aprobat-o generos, plansând-o în primul eșalon valoric, dar majoritatea îmi sunt prieteni așa că…

Cameleonul în engleză, la fel de puțin cunoscut, a adunat 4 reviewuri total obiective (străinezi necunoscuți), unul de 4 stele și restul de 5 stele din 5. Zic eu, foarte încurajator.

Ce se întâmplă deci, în mintea și sufletul scriitorului, când își vede slovele citite și apreciate? Se iscă așa un fel de căldură luminoasă ce-l îmbată și bucură mai degrabă decât un vin bun sau o rachie strașnică, aurită de doagele unui butoi de dud.

Da. pot să încep să zic că am scris două cărți bune. Zău? Tu mă, care nu ai nicio problemă să spui clar și tare cât de bine scrii? Te-o fi pocnit modestia la bătrânețe…

Eheeee, mare mare diferență. La un moment dat credeam că pot să scriu în minim 5 stiluri diferite, la fel de bine ca oricare scriitor român de top pe stilul ăla. Acum cred același lucru. Dar asta e o chestie de abilitate perfecționată, de muncă, de atenție, ca pusul gresiei și împletitul de sfoară. O poți analiza obiectiv, se vede la ochi, pentru unul care se pricepe când știi să scrii și cât de bine o faci.

O carte însă, e mult mai mult decât tehnica scrisului din ea. O carte e o lume întreagă, făcută din nimic și frumusețea ei nu stă în cât de bine ai pus cărămizile și cât de curat ai lucrat la ea ci într-o grămadă de lucruri pe lângă asta. Nu numai atât, o carte nu ține numai de autor ci și de omul care o citește.

De asta, indiferent cât de strălucit scriitor ești matale, că ai scris o carte bună ți-o va spune cititorul nu măiestria cu care ai lucrat-o. Cam așa stau lucrurile și uite că cititorii au început să-mi zică exact asta.

De-acum lucrurile sunt simple, trebuie doar să mai afle și alții că e unu, român sadea, de scrie cărți bune.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

3 Comments

  1. Hmm, ideea de a publica in afara ma tenteaza de ceva vreme (asta pe langa proiectele din Romania, discutate deja) si am inceput niste demersuri in directia asta (concursuri de proza scurta, discutii cu agenti). Tu ai publicat prin cineva sau ai facut “self publish” :)?

    Reply
  2. Acum am vazut si datele cartii. E tot o aparitie Datagroup, inteleg (si vad, de altfel, pentru ca, asa cum ii spuneam si lui Hari, toate cartile aparute acolo au niste coperti senzationale). Sunt curios cat de bine merge o carte scrisa in engleza de un autor roman.

    Reply

Leave a Comment.