Cyberbullying – agresiunea pe net e tot agresiune

Orice bloger cât de cât citit, mai ales pe subiecte de interes general, îți va spune că într-o singură săptămână este înjurat și jignit pe internet, mai mult decât a fost întreaga lui viața offline. Din păcate, lucrul ăsta nu-l pățesc doar blogerii sau doar cei care înțeleg cu ce se mănâncă mediul online, ci toată lumea.

Cuvintele dor. Rar ai să vezi persoane atât de detașate încât să nu fie atinse deloc de tirul unor comentarii negative țintite direct spre ei sau munca lor. Cât de tare te afectează ține de modul tău de a fi, cu cât ești mai nesigur pe tine cu atât te va durea mai tare, iar dacă nu e vorba de nesiguranță ci dimpotrivă, atunci efectul va fi de enervare. Cu alte cuvinte, pe orice parte a siguranței de sine stai, dacă nu ești perfect detașat, cuvintele alea te vor afecta într-un fel sau altul.

Pentru o personalitate matură și stabilă emoțional, efectele sunt trecătoare. Însă pentru o personalitate aflată încă în dezvoltare sau instabilă, forma asta de agresiune, mai ales dacă e repetată, poate duce la consecințe catastrofale. Sinucideri, traume pe viață, tulburări depresive. Între 25-40% dintre copiii de azi sunt afectați de cyberbullying, din fericire ai noștri sunt mai rezistenți decât ai lor și încă nu s-a ajuns la același nivel de tragedii.

Desenul cyberbulling arată cam așa:

agresorii nu au o vârstă anume și nu aparțin vreunui grup. De la puștani de șapte ani, aruncând cu măscării și jigniri pentru care au căutat pe net ca să le știe, la boșorogi care-și varsă frustrările bătrâneții pe ținte care nu au cum să-i atingă fizic.

Nu e vorba deci de vreo generație sau de vreun anume stil de om, ci de mediu.

agresorii sunt victime și victimele sunt agresori. La fiecare o sută-două de berbeci care vin să mă înjure pe net, îmi pun mintea cu unul și pierd destul timp cu el cât să-l fac să fumege de draci. În general îl aleg pe cel mai agresiv, pe ăla de lasă 3 comentarii odată, pline de jigniri, trimiteri către familie și așa mai departe, totul pentru că nu i-a convenit un punct de vedere exprimat într-un articol.

Ultima dată când am făcut asta, la un articol despre legumele țăranului român, războinicul a ajuns să mă blocheze pe facebook. Să ne înțelegem – a venit individul și a început să arunce cu lături pe un site pe care nu era obligat să intre, apoi a continuat să se converseze, pe același site pe care nu era obligat să intre, cu un limbaj din ce în ce mai violent, ca pe final să ajungă atât de mototolit verbal și atât de furios că la fiecare comentariu vine o replică ce-l face să se simtă mic și penibil, încât să blocheze un cont facebook ca să nu mai vadă ce i s-a răspuns pe un site pe care poate pur și simplu să nu mai intre.

Și aici intervine paradoxul – de ce ai începe o conversație despre un punct de vedere cu care nu ești de acord, jignind un om pe care nu-l cunoști, dacă la rândul tău te dovedești sensibil în fața cuvintelor aruncate pe internet?

trolii sunt o categorie specială. Sunt cei care postează special ca să te enerveze, să te facă să te simți prost, să stârnească o avalanșă de reacții. Personal nu am cum să înțeleg unde este satisfacția în a face pe prostul sau a jigni gratuit, doar ca să stârnești pe cineva. E un lucru așa de ușor de făcut… e ca și cum te-ai bucura că poți să mănânci supă fără să te îneci.

Avem deci un mediu în care oricine poate deveni agresiv, unii o fac imediat ce nu le convine un punct de vedere și alții o fac doar de dragul de a enerva. Avem un mediu unde agresiunea poate avea consecințe grave în realitate. Avem un mediu în care oamenii aleg conștient și repetat să-i facă altuia ce și pe ei îi deranjează.

Diferența între cum se comportă oamenii ăștia în realitate și cum se comportă în mediul virtual este uriașă. Cumva faptul că stai în spatele unui monitor și vorbești cu necunoscuți, scoate la iveală toată răutatea de care ești capabil și elimină filtrul de bun simț pe care majoritatea dintre noi îl are în viața de zi cu zi.

Faptul că petrecem din ce în ce mai mult timp online, că mediul ăsta ne influențează din ce în ce mai mult viața și își pune din ce în ce mai puternic accentul pe comportamentul nostru general, ar trebui să arate necesitatea unei educații țintite spre comportamentul online.

Educația civică e un concept vechi de când lumea și dictat de necesitate. Educația online ar trebui să devină și ea realitate.

Nici măcar nu e greu de stabilit niște principii:

nu începe niciodată o discuție sau lăsa un comentariu cu o jignire, înjurătură sau bătaie de joc la adresa autorului opiniei cu care nu ești de acord; atacă ideea nu omul.

nu răspunde niciodată altfel decât ai face dacă ai fi față în față cu omul ăla.

Pentru cine se întreabă, eu mă ghidez exact după regulile astea simple. Când încep eu o discuție cu cineva online, nu o fac niciodată jignind și mă leg de idee nu de om, iar când răspund cuiva o fac exact la fel cum aș face-o față în față – tonul lui e și tonul meu, e civilizat el sunt civilizat și eu, nu este, nici eu nu sunt.

Așa mă comport când e vorba de discuții cu cineva anume. În articole generale se întâmplă să jignesc grupuri întregi de oameni – nu sunt de acord cu faptele lor și îi condamn pentru ele. Arunci gunoi în pădure ești mizerabil, îmi vinzi legume pline de chimicale mințind că-s super-organice și bune pentru copil ești un jeg fără caracter, asta ți-o zic și online și în față.

Care e diferența între ce fac eu într-un articol general și ce face Ghiță, care-mi înjură familia când nu-i convine ceva din ce am scris?

Uriașă. V-am spus mai sus, atacă ideea nu omul. Aceeași nuanță e prezentă când ataci faptele, un omul. Să reacționezi de parcă vorbele mele îți aduc un prejudiciu, nu faptele tale (pe care le recunoști că altfel nu te-ai simți atacat), e același lucru ca pozițiile idioate de genul – i-a distrus viața judecătorul fiului meu când l-a condamnat – pe care le iei fără să ții cont că fiul tău s-a urcat la volan beat turtă și a lovit trei persoane de pe trotuar.

Nu eu te fac mizerabil, hoț, om fără caracter și fără educație, când te numesc așa, ci tu ajungi așa prin faptele tale. Iar când te recunoști în ele, toată vina e a ta. De asta o poziție de condamnare la modul general a unui tip de comportament, prezentă într-un articol,  nu este același lucru cu începerea discuției cu o persoană anume cu o înjurătură/jignire.

Educația online ar trebui să fie unul din lucrurile importante în familie ( eu știu că va fi pentru fiica-mea, atât cum să se comporte cât și cum să nu pună la suflet atacurile altora) și în școală. Ba, mai mult, sunt convins că se va ajunge la același gen de amenzi pe care le poți primi când abuzezi verbal și hărțuiești pe cineva pe stradă, iar eu sunt perfect de acord cu asta.

Un internet liber nu înseamnă un internet în care să poți să ataci pe cine vrei, cum vrei, fără nicio consecință, apărându-te în spatele libertății de expresie prost înțeleasă, ci un loc unde lumea să se poată exprima fără să fie abuzată de toți cei care nu-s de acord cu tine sau nu au altceva mai bun de făcut decât să se simtă puternici pe net.

PS. Un film sugestiv pe subiectul dat:

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

4 Comments

  1. Cine nu este educat in online, nu este nici in offline. Faptul ca cineva se comporta diferit in viata de zi cu zi fata de cum este in online, in sensul ca este mai rezervat sau trece informatia prin filtre cum ai zis tu, nu inseamna ca este mai educat in offline decat in online, ci doar mai inhibat.

    Asemenea oameni refuleaza, adica se descarca emotional in online, tocmai pentru ca sunt needucati. Daca ar fi, nu ar faceo. Vorbim de lipsa de educatie civica.
    Din pacate educatia civica este si ea direct proportionala cu nivelul de trai si gradul personal de bunastare. Cu cat mai stresat, infometat, frustrat, nemultumit esti, cu atat mai rebel, agresiv, imprevizibil si mai rezistent la o re-educatie esti. Prin urmare sansa de a-i educa este minima, pe fond de nemultumire, daca nu au deja cei sapte ani de acasa.

    In acest caz, online-ul joaca un ventil important in echilibrul emotional al societatii. Are cam acelasi rol ca si stadionul de fotbal sau concertul rock, pentru ca ajuta la detensionarea cetatenilor frustrati, nemultumiti, agresivi etc…

    Prin urmare, mai bine sa ne injure pe noi in online, decat sa-si bata nevastele sau copiii acasa, pentru ca… stiu ei de ce. :))

    Reply
    • O educatie buna si eficienta nu-ti inhiba “barbarismul” (adica nu ti-l tine sub control) ci tine loc de el.

      Este ca si la o dieta de slabire.
      Poti sa slabesti inhibandu-ti pofta de mancare, impunandu-ti un anumit comportament alimentar, care nu-ti place dar il tolerezi pentru ca altfel nu poti sa-ti atingi scopul (sau esti pedepsit), sau poti sa-ti schimbi modul de viata si comportamentul alimentar complet, in asa fel incat sa te poti identifica cu el, adica sa-ti placa in noua ta “piele”.

      In prima varianta, potentialul de refulare este imens, pentru ca-ti inhibi nevoi, pofte si placeri, in a doua varianta schimbarea este asumata intru totul, ceea ce o face cu adevarat eficienta.

Leave a Comment.