Cum sa culegi urzici ca un cunoscător

– Uite pe-aici e verde, tre să fie.

Coborâm din mașină după vreo cinșpe kilometri și alte câteva zeci de opriri pentru a găsi urzici într-un decor cât de cât filmabil (adică fără modernisme sau gunoaie), ne depărtăm un pic de șosea și voila! URZICI.

Eu îmi setez camera, aleg încadrarea și tufa de urzici mici, plăpânde, numa-bune de gătit și Dani își începe treaba. Îl văd cum pune mâna blând pe o urzică și cum o trage mult mult mult mai violent înapoi.

Mă gândesc la ce mâini de păpușică are tânărul meu personaj dar nu zic nimic. A doua încercare decurge fix la fel nici n-apucă să pună bine mâna c-o și trage înapoi, strâmbându-se de durere.

– Ia baby urzică, ia din cele mai mici că alea cică nu pișcă!

Dani se conformează și-mi zice încremenit de pișcătură că aia mică l-a urzicat de zici c-a băgat degetele în priză. Eu n-am cules urzici în viața mea că nu m-a interesat aspectul dar știam din cultura populară că tehnica e să le iei de jos în sus, de lângă pământ.

Îi arăt lui Dani, care deja avea mâinile roșii, cum se face și culeg vreo 3-4 fără nici cea mai mică problemă.

Uitându-se la mine Dani înțelege că abordarea lui nehotărâtă și gentilă e cea care-l bagă în usturimi și se apucă de treabă. Îi merge mult mai bine și reușim să tragem secvența necesară, ba chiar îi aduc o urzică mai mare și o ține fără probleme pentru vreo două-trei poze.

Când e gata treaba mă gândesc, ca un soț ideal ce sunt, că soția mă tot întreabă de urzici de când s-a anunțat primăvara (în ideea că dacă tot trebuie să filmez o să aduc și acasă). Și-i zic lui Dani să aștepte puțin până umplu traista cu baby urzici.

Culeg vreo două și la una, cea mai mică și mai proaspăt ieșită urzică din tot regatul, nu-s atent și mă frec cumva de ea. Mamăăăăăăă, m-a luat naiba frate, cât de tare putea să facă – exact, da exact cum ți-ai pune degetele pe plita încinsă.

– Bă ce dracu??? Nu te aoleai tu degeaba – îi spun lui Dani. Pișcă ca dracu mă, cum naiba le culege nevastă-mea fără să zică nici mâc… hai, ea ca ea, dar maică-mea care nu suportă durerea deloc?

Cu mâinile arzând îmi bag picioarele în ele de urzici și zic c-o să-i cumpăr din piață și plecăm, amândoi cu ace în degete, spre casă. Pe drum venim cu mai multe teorii despre urzici vii și moarte, unele pișcă altele nu, iar noi le-am nimerit aiurea pe alea care pișcă, c-am cules specia greșită și tot așa mai departe încercând să ne explicăm cum culeg știa urzici dacă ale noastre au durut în halul ăsta ( abia a doua zi a trecut usturimea din degete)…

*

– Auzi, nevastă, da urzicile alea nu pișcă?

– Ba da, pișcă de nu-i adevărat, mai ales alea mici mici.

– Baby urzicile pișcă cel mai tare și cel mai tare?

– Da, tare de tot.

– Păi bine, mă femeie și tu cum naiba le culegi?

Se uită nevastă-mea la noi cu o milă infinită:

– Cu mănuși de cauciuc, ca tot omu.

 

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

2 Comments

  1. :)))) Hai mai Vlad, spune-mi ca glumesti…N-aveai cum sa nu stii, n-aveai cum… E, oricum, cred ca fac bine la reumatism. Daca n-aveti inca, o sa faceti oricum de la atata stat prin frig.

    Reply
    • Nu e vorba că nu știam că urzicile pișcă, rămăsesem însă cu impresia (că tot se culegeau prin zonă primăvara, numai primăvara) că astea tinere-s inofensive.

      Îmi aminteam de cele culese de soție pe care pot să jur că am văzut-o și cu mâinile goale fără s-aud c-ar fi pișcat-o (lucru de altfel extrem de posibil, că și eu am cules câteva fără să mă usture deloc cât timp le-am prins cum și de unde trebuie) așa că mi-am zis că cele proaspete nu-s încă veninoase… de unde și episodul de mai sus, real și nealterat în vreun fel.

Leave a Comment.