Cum răspundem extremismului?

hebdo

În primul rând, vreau să stabilesc clar diferenţa dintre două nuanţe aparent învecinate, dar cu sensuri divergente. “a-ţi asuma riscul” este diferit de “a-ţi merita soarta”. Cel mai bine se observă diferenţa în cazul tragediei de ieri. Da, jurnaliştii francezi şi-au asumat riscul, afişând pe prima pagină, cu litere de-o şchioapă, “Coranul este de rahat”.
Dar în niciun caz nu putem spune că si-au meritat soarta.

Nu sunt vreun fan al islamismului, ba dimpotrivă. Cu doar patru zile înaintea atentatului, am postat ACEST articol în care am afirmat că “islamul provoacă babuinizare acută.”

Crimele de ieri însă nu au cauză directă islamul, ci extremismul. Acţionând acum mânaţi de furie şi revoltă, sentimente normale şi de înţeles, ajungem foarte uşor să condamnăm toţi adepţii religiei întemeiate de Mahomed. Devenim astfel la rândul nostru nişte extremişti.

Este în regulă să nu fim de acord cu religia lor. Să nu o înţelegem. Să nu ne placă. Dar să ieşim în stradă pentru a cere alungarea islamiştilor din Europa este doar o nouă formă de extremism, o exercitare a terorii asupra unor oameni nevinovaţi. Poate “babuinizaţi”, într-adevăr, dar în niciun caz criminali.

Tu, jurnalist francez, să ai pretenţia că toată populaţia globului este obligată să înţeleagă libertarea presei, dreptul la exprimare şi principiile democraţiei, mi se pare tot un extremism. Valorile occidentale îmbrăţişate de noi nu sunt chintesenţa umanităţii. Există miliarde de oameni cu păreri diferite.

Mă surprinde mult şi atitudinea noastră, a românilor. După ce ani la rând am ţipat că “vesticii” ne judecă pentru crimele ţiganilor, ce facem acum? Judecăm islamiştii pentru crimele unor terorişti dezaxati. Repet, este natural să simţim furie şi revoltă, sete de răzbunare. Dar dacă avem pretenţia să fim altfel decât ei, extremiştii, TREBUIE să ne ridicăm deasupra lor prin raţiune şi toleranţă.

Nici să avem jubilații perverse cu gândul că francezii au primit ce au meritat. Ca AICI.
Dar nici să înlocuim raţiunea cu un bulgăre de furie, cerând “deportarea” islamiştilor din Europa. Ca AICI.

Cum răspundem extremismului? În niciun caz cu aceeaşi monedă. Pentru că doar atunci ne-am semna adevărata capitulare.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

12 Comments

    • Asa este. Orice revolta odata izbucnita, nu poate fi oprita decat cu forta bruta.
      De aceea inca mai exista nenumaratele razboaie si conflicte in lume. Pentru ca toate solutiile sunt gandite pe termen scurt. Folosim forta bruta, vanam teroristii si-i executam. Case closed.

      Dar cum putem preveni aceste revolte, aceste acte de terorism?
      Cum rezolvam problemele de fond, care nasc alte conflicte si hranesc noi celule teroristi sau luptatori de guerila?

      Crezandu-ne in continuare etalonul culturii si civilizatiei mondiale, cei mai buni, destepti, educati, doar pentru ca detinem puterea economica in lume?

      Nu ar trebui totusi sa ne privim in oglinda si sa analizam ce facem gresit?

  1. “Valorile occidentale îmbrăţişate de noi nu sunt chintesenţa umanităţii.”

    Corect. As mai adauga: modul in care ne comportam noi, cei privilegiati de soarta, are efect pozitiv sau negativ asupra celor mai putin norocosi decat noi. Depinde de noi acest lucru.

    Daca cei defavorizati, marginalizati, discriminati incep sa ne vaneze si sa ne omoare, inseamna ca ceva am facut gresit, si trebuie sa schimbam. De la nimic, nu vine nimic.
    Nu prin a-i vana la randul nostru, nu prin a-i pedepsi si oprima furia cu si mai multe bombe, nu printr-o si mai mare discriminare si marginalizare, ci prin a schimba ceva la atitudinea noastra.

    Altfel riscam sa hranim si mai mult gena radicalismului islamic, care de altfel zace mai mult sau mai putin si in credintele noastre, in fiecare dintre noi.

    Reply
  2. Ies din online pana dimineata. Deja nu mai rezist.. Oriunde as intra dau peste unul sau mai multi inteligenti care explica doct de ce ar trebui expulzati musulmanii din Europa.
    Pe toti 50 de milioane, acas’ cu ei! Care casa nu conteaza. Mars, acas’ musulmanule!

    Presupunand prin absurd ca ar fi fezabila ideea. Nu vedem nicio o problema in a judeca 50 de milioane de oameni pe criterii etnice si religioase.

    Mai aveam momente cand ma intrebam cum a fost posibil nazismul in Europa, cu mai putin de un secol in urma.

    In situatii din astea dramatice, incarcate emotional, iese la suprafata principalul fluid al societătii: prostia.

    Reply
    • Tatiana, toţi cei care intrăm pe reactii te cunoastem deja. Stim foarte bine ca stapanesti limba romana. Doar cu asta te ocupi. Stai linistita, nu e nevoie sa ne explici.

      Parca mi-l imaginez pe Maradona: Scuipa guma din gura, cade… o asteapta, asteapta, cade, incearca sa ii prinda spitul perfect si sa o trimita fix in cuibul de cuci de peste strada. Dar suteaza pe langa. Pfaaa, fotbalistul lu’ peste prajit :))
      #diegoanatati

    • Aşa mi se întâmplă când o iau tastele înaintea minţii.
      Dar eu nu m-am corectat ptr voi, ci pentru cei care intră pe reacţii şi nu comentează şi nu mă cunosc 🙂

  3. Ce s-a întâmplat ieri e trist prin prisma faptului că 12 oameni au fost ucişi şi alți 8 grav răniți. Omuciderea nu este niciodată o soluție.
    Dar ce au făcut ei nu se poate numi nici umor, nici act de vitejie, nici luptă ptr adevăr sau nedreptate sau orice alte aberații se mai vehiculeză. Nu cred că au căutat-o şi nu cred că şi-o meritau. Cristian T. Popescu a avut o opinie pertinentã: ei au făcut biznis.

    Reply

Leave a Comment.