Cum fu la Bookfest (I)

Bookfestul din acest an a fost pentru mine un amalgam de emoții. Dacă aș avea o balanță a simțămintelor, cu siguranță i-ar coborî brațul cald și mieros; prezența la cel mai mare târg de carte românesc nu poate cântări altfel. Dar amalgamul fu bogat și încâlcit – voi dezvolta în cadrul articolului.

Bilanțul editurii nu-l cunosc, sper că a fost olecuță mai bine decât anul trecut.

În seara asta, am primit fotografiile care (probabil) construiesc un sinopsis mai cinstit decât grafomania mea. Cele mai multe poze sunt (de departe) cu d-l Claudiu Arieșan, directorul editorial al Editurii Datagroup. Imposibil de ignorat farmecul cristalin, de sacru scrib etrusc, dar o minte indecentă i-ar putea recomanda fotografului (Antonio) rimele lui Safo din Lesbos.
Buuun…

Am avut multe evenimente, vizite, lansări. Cum este politicos în astfel de prezentări, voi începe cu mine: Amalgamul bogat și încâlcit este exalația interacțiunii cu două ființe de sex opus. Vreau să fiu clar din primordiul mărturisirii – fără vreo urmă de ironie – ambele ființe mi-au rămas la fel de dragi, iar interacțiunile, în cel mai rău caz, m-au intrigat.

Prima este o tânără colegă (colegă de profesie) care, în urmă cu un an, mi-a dat „block” pe facebook. Poate vi se pare rizibilă acțiunea, dar, la vârsta domnișoarei, „block-ul” pe facebook cântărește cât lama lui Guillotin. Cu ocazia Bookfestului am aflat și motivul:
Subsemantul, pe care unii îl citiți de vreo patru ani, a fost acuzat de… propagandă PSD!!!

Fără urmă de ironie. Domnișoara a fost și încă este convinsă că eu, Dani Corban, am lăudat și promovat PSD-ul (pe site, facebook, n-am înțeles exact unde). Ori, pentru mine, asta apare ca o polinomială de gradul șase pe fundul celei de-a zecea beri. Cum, băi, așa ceva?!

Aș fi crezut orice: M-a văzut când ridicam fusta unei octogenare, în timp ce cântam Nessun Dorma. M-a văzut cum storceam beregata ultimei dropii în paharul de Bloody Mary. M-a văzut îndesând cardul de sănătate în bancomat. M-a văzut într-un restaurant cabalistic cu Oana Roman – devoram prunci palestinieni vii.

Dacă mi-ar fi zis orice cu aceeași convingere, aș fi fost „Meah, dracu știe, oi fi băut prea mult…” Dar propagandă PSD?! Noroc că domnișoara îmi este suficient de simpatică încât să-mi transmită energii pozitive, indiferent de context.
Buuun…

A doua exalație a venit cu ocazia unei vizite surpriză. A trecut pe la standul Editurii Datagroup fosta profesoară de limba română (liceu). Pe moment, am fost bulversat, dar am înlocuit balanța simțămintelor cu niscai instrumente alimentate de rațiune.

Doamna profesoară a cumpărat două cărți excelente (Jucării Stricate – Vlad Stoiculescu și Cameleonul – Vlad Popa). De ale mele nici măcar nu a întrebat. Gestul (sau lipsa gestului) a venit într-o tăioasă antiteză cu emoția revederii – ori sunt eu excesiv de naiv, ori doamnei i-a furat Frances McDormand premiul, căci am rămas convins de autenticitatea bucuriei amândurora.

Noroc cu instrumentele rațiunii. Singura variantă logică este aceea că doamna mi-a comandat cărțile online (la momentul apariției), le-a citit, nu i-au plăcut. Ba i s-au părut atât de slabe încât nu a dorit să mă întristeze în așa cadru festiv.

A făcut tot posibilul pentru menajarea elevului care încearcă, dar mai mult nu poate. Îi mulțumesc franc și preaplin atât pentru vizită cât și pentru ocrotire. Și îi promit că voi continua să încerc. Recunosc șchiopătura primelor două, poate a treia.

Buuun…

Cum am menționat înainte să devin patetic (adică plin de patos), am avut multe evenimente, vizite, lansări. Despre restul, plus alte excepționale poze făcute de Antonio, în următorul articol.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

Leave a Comment.